Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai bruni-acajou. Sfântul este îmbrăcat în straie roz-stacojii, cu linii albe și mantie roșie și mână caii cu hățurile galbene. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul galben aruncat și un țăran plugar, Adam, care ară pământul cu un plug tras de doi boi albi. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri alb-verzui, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. În registrul superior este un înger-serafim, martor și păzitor, cu aripile galbene pe un nor alb-albăstrui. Între cele două registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Fondul este cerul albastru ultramarin bleumarin întunecat, bogat în elemente astrale și florale stilizate - flori roșii-ruje din pete de culoare brute. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau albăstrii. Densitatea și alternanța cromatică foarte vie și armonioasă este specifică Țării Oltului. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, roz-stacojiu, albastru ultramarin bleumarin, verde brad, acajou, galben-lemon, brun și alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Ilie. Icoana este din Țara Oltului.

Unknown artist

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai bruni-acajou. Sfântul este îmbrăcat în straie roz-stacojii, cu linii albe și mantie roșie și mână caii cu hățurile galbene. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul galben aruncat și un țăran plugar, Adam, care ară pământul cu un plug tras de doi boi albi. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri alb-verzui, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. În registrul superior este un înger-serafim, martor și păzitor, cu aripile galbene pe un nor alb-albăstrui. Între cele două registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Fondul este cerul albastru ultramarin bleumarin întunecat, bogat în elemente astrale și florale stilizate - flori roșii-ruje din pete de culoare brute. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau albăstrii. Densitatea și alternanța cromatică foarte vie și armonioasă este specifică Țării Oltului. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, roz-stacojiu, albastru ultramarin bleumarin, verde brad, acajou, galben-lemon, brun și alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Ilie. Icoana este din Țara Oltului.