Mântuitorul Iisus Hristos intră smerit în cetatea Ierusalimului, așezat fiind pe mânzul alb, cu pete gri, al unei asine. Are umilința de a intra ca un împărat pe asin, venind înspre Patimile, pe care le va suferi. Este înveșmântat în galben-ocru, verde închis și cu mantie roșie, cu capul aplecat, cu lacrimi pe obraji. Este Mesia smerit și pătmitor, liniștit și blând. Mulțimea cetății îl întâmpină cu exaltare, strigând: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Este urmat de ucenicii și apostolii, șase la număr în această secvență iconografică, îmbrăcați în roșu, brunuri, cafeniu și întâmpinat de oamenii cetății Ierusalimului. Ierusalimul este simbolul sufletului omenesc. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de zidurile cetății și casele orașului, în antiteză, liniștea și zgomotul. În registrul îndepărtat, central, este pictat un om al orașului care se suie într-un copac, să ajungă să vadă intrarea Domnului. Este o trimitere discretă la Evanghelia cu Zaheu Vameșul, care s-a urcat într-un sicomor. Copiii așează haine pe jos, înspre a-L primi pe Mesia! Se observă un veșmânt roșu înaintea asinului alb, și el smerit în mers, premergător mantiei roșii a Patimilor. Cromatica este vie și armonioasă: albastru bleu-ciel, verde olive, roșu vermillon, galben chihlimbar, brun roșcat, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Intrarea în Ierusalim. Icoana este de Nicula, Nordul Transilvaniei.

Unknown artist

Mântuitorul Iisus Hristos intră smerit în cetatea Ierusalimului, așezat fiind pe mânzul alb, cu pete gri, al unei asine. Are umilința de a intra ca un împărat pe asin, venind înspre Patimile, pe care le va suferi. Este înveșmântat în galben-ocru, verde închis și cu mantie roșie, cu capul aplecat, cu lacrimi pe obraji. Este Mesia smerit și pătmitor, liniștit și blând. Mulțimea cetății îl întâmpină cu exaltare, strigând: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Este urmat de ucenicii și apostolii, șase la număr în această secvență iconografică, îmbrăcați în roșu, brunuri, cafeniu și întâmpinat de oamenii cetății Ierusalimului. Ierusalimul este simbolul sufletului omenesc. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de zidurile cetății și casele orașului, în antiteză, liniștea și zgomotul. În registrul îndepărtat, central, este pictat un om al orașului care se suie într-un copac, să ajungă să vadă intrarea Domnului. Este o trimitere discretă la Evanghelia cu Zaheu Vameșul, care s-a urcat într-un sicomor. Copiii așează haine pe jos, înspre a-L primi pe Mesia! Se observă un veșmânt roșu înaintea asinului alb, și el smerit în mers, premergător mantiei roșii a Patimilor. Cromatica este vie și armonioasă: albastru bleu-ciel, verde olive, roșu vermillon, galben chihlimbar, brun roșcat, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Intrarea în Ierusalim. Icoana este de Nicula, Nordul Transilvaniei.