Scena "Intrării în Ierusalim" este redată conform Evangheliilor.Isus, în centrul compoziției, călare pe un asin alb, se îndreaptă, urmat de ceata ucenicilor, către intrarea în cetate, unde îl așteaptă mulțimile care auziseră de minunea învierii lui Lazăr.Cei care îl întâmpină pe Hristos cu mare bucurie, înveșmântați tipic evreiesc, au în mână stâlpări de finic. Un copil își așterne haina pe jos, în semn de cinstire a lui Hristos. În spatele lui Isus vin ucenicii, grupați desculți, cu mantii roșii și tunici albastre.Ei nu au aureole, abia după Pogorârea Sfântului Duh li se atribuie aure, ceea ce denotă că zugravul avea cunoștințe teologice. Hristos, de asemenea desculț, este înfățișat călărind cu picioarele de o parte și de alta a asinului, influență apuseană, contrastând cu reprezentărilr bizantine canonice în care Acesta călărește cu ambele picioare de aceeași parte a asinului, cu fața către privitor.Aureola este aurită, atrăgînd atenția asupra chipului Domnului, smerit cu o expresie a feței care arată că știe că cei care acum îl întâmpină cu bucurie vor cere să fie răstignit. În planul doi se află un munte în stânga iar în dreapta zidurile Ierusalimului, astfel încât compoziția se echilibrează. Pe fundalul sumbru al cerului se profilează un copac, în partea cealaltă, după o colină, clădirile cetății. Deși, în general această scenă este luminoasă, plină de bucurie, zugravul de la mijocul sec XIX îi imprimă o notă apăsătoare, prin culorile întunecate și expresia fețelor ucenicilor, care este mai mult de îngrijorare. Chenar îngust, linie subțire, albă.

Ion Zugravul - atribuire

Scena "Intrării în Ierusalim" este redată conform Evangheliilor.Isus, în centrul compoziției, călare pe un asin alb, se îndreaptă, urmat de ceata ucenicilor, către intrarea în cetate, unde îl așteaptă mulțimile care auziseră de minunea învierii lui Lazăr.Cei care îl întâmpină pe Hristos cu mare bucurie, înveșmântați tipic evreiesc, au în mână stâlpări de finic. Un copil își așterne haina pe jos, în semn de cinstire a lui Hristos. În spatele lui Isus vin ucenicii, grupați desculți, cu mantii roșii și tunici albastre.Ei nu au aureole, abia după Pogorârea Sfântului Duh li se atribuie aure, ceea ce denotă că zugravul avea cunoștințe teologice. Hristos, de asemenea desculț, este înfățișat călărind cu picioarele de o parte și de alta a asinului, influență apuseană, contrastând cu reprezentărilr bizantine canonice în care Acesta călărește cu ambele picioare de aceeași parte a asinului, cu fața către privitor.Aureola este aurită, atrăgînd atenția asupra chipului Domnului, smerit cu o expresie a feței care arată că știe că cei care acum îl întâmpină cu bucurie vor cere să fie răstignit. În planul doi se află un munte în stânga iar în dreapta zidurile Ierusalimului, astfel încât compoziția se echilibrează. Pe fundalul sumbru al cerului se profilează un copac, în partea cealaltă, după o colină, clădirile cetății. Deși, în general această scenă este luminoasă, plină de bucurie, zugravul de la mijocul sec XIX îi imprimă o notă apăsătoare, prin culorile întunecate și expresia fețelor ucenicilor, care este mai mult de îngrijorare. Chenar îngust, linie subțire, albă.