Icoana de factură catolică îl reprezintă pe sfântul Teodor Tiron (306 d. Hr) sărbătorit pe 17 februarie.Sf. Teodor înveșmântat ca oștean: coif cu pene, armura și mantie roșie. În dreapta ține un coif cu stânga sulița. În planul doi o biserică catolică. Pe fondul alb, de o parte și alta a sfântului câte tulpină cu o floare roșie. Cromatica: predomină roșul(inclusiv ca desen) albastru, bleu, negru, maro, auriu, verde deschis, verde închis, fond alb.Ramă îngustă, patru stinghiii îmbinate oblic la colțuri.

Obiect de formă paralelipipedică, cu profil pătrat, alcătuit din trei piese: cutia, capacul și fundul cu opt piciorușe. Toată suprafața obiectului este decorată cu motive geometrice incizate, dispuse pe toate cele patru fețe și pe capac: câte o rozetă înscrisă în pătrat, în jumătatea superioară a cutiei, iar în jumătatea inferioară registre înguste, dispuse orizontal cu zig-zag-uri, romburi,"dinți de lup". Cutia se termină cu opt piciorușe cioplite în formă de mici arcade. Obiectul are culoarea lemnului patinat.

Scena Răstignirii este redată într-o manieră populară, cu accent pe drama cosmică. Desenul este complicat cu linii dublate de culoare, compoziția are un număr mai mare de personaje. Isus răstignit este plasat în centrul compoziției. Sub brațele crucii Maica Domnului și sf. Ioan Evanghelistul, la picioarele crucii Maria Magdalena îmbrățișează crucea și picioarele lui Isus, într-un gest de durere. Câmpul icoanei este negru, laturile verticale și piciorul vertical al crucii sunt însoțite de vreji cu frunze roșii, cu contur și nervuri albe. Isus are capul aplecat pe umărul drept, părul lung, negru, coroana de spini, ochii închiși, fața ușor disproporționată, trăsăturile anatomice ale corpului redate cu minuțiozitate, cu umbre accentuate. În jurul capului nimbul cruciger cu inscripțiile consacrate. Corpul este plin de sânge. În jurul mijlocului un veșmânt verde. În dreapta Lui, din profil, cu mâinile în rugăciune, Fecioara Maria, cu trăsături diforme, cu capul acoperit. Veșmântul este marcat de falduri din linii de desen și culoare, pictat cu roșu, verde și alb. În pandant un personaj care poate să fie Ioan Evanghelistul, redat îndeobște cu trăsături feciorelnice, sau una dintre Marii. Are părul lung, lăsat pe spate, mâinile încrucișate la piept, expresia tristă. Dramatismul este accentuat de personajul feminin de la baza crucii, deasemenea cu părul lung despletit.Veșmintele în aceleași culori (verde, roșu, alb). Spațiul redus rămas deasupra brațelor orizontale crucii este marcat de linii albe care dau spațiului impresia de vibrație. În colțul drept jos, benzi de culoare sub forma unor valuri de pământ. Compoziția este echilibrată, dinamică, unele asimetrii, desenul stângaci, complicat, proporțiile în general respectate, paleta cromatică dominată de contraste Partea de jos a icoanei este spartă. Rama neagră, profilată, îmbinare oblică la colțuri.

Icoana este pictată pe dosul unei bucăți de sticlă de formă dreptunghiulară în ax vertical. Sfânta Paraschiva(3/4) este redată în prim plan, din semiprofil(stânga), cu crucea în mâna dreaptă, iar cu cealaltă ridicată la piept. Iconarul îi acordă sfântei cuvioase din atributele Maicii Domnului: una dintre cele trei stele ale Fecioriei, sub forma unei flori albastre pe frunte, coroana împărătească, epitrahil. Este înveșmântată cu un maphorion roșu cu intradosul albastru, galon cu motive geometrice, stola cafenie cu mânecuțe verzi. Trăsăturile chipului sunt bine realizate, mâinile ușor disproporționate.În jurul capului are nimb aurit cu chenar grena. Coroana este deschisă, cu decorațiuni sferice terminal. De o parte și de alta a nimbului serafimi. Inscripția în chenare albe dreptunghiulare, dantelate, pe fondul verde, în partea de sus, Laturile verticale sunt marcate de două benzi albastre cu pete mari de culoare roșie, marmorate. Aceleași pete de culoare se regăsesc pe fondul verde, cu excepția porțiunii de pănă la umerii sfintei, alb cu linii bleu. Rama, din lemn de brad, lată, băițuită, patru șipci îmbinate oblic. Are o porțiune profilată, îngustă la interior. Dosul este realizat din scândurele de brad dispuse vertical.

Moară de vânt, Enisala, Tulcea, Dobrogea (1964)