Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie verzi, cu linii albe și mantie roșie și mână caii cu aripile tot roșii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul galben aruncat și un țăran plugar, Adam, care ară pământul cu un plug tras de doi boi albi. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri alb-verzui, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. În registrul superior este un înger-serafim, martor și păzitor, cu aripile galbene pe un nor alb-crem. Între cele două registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Fondul este cerul albastru ceruleum-cobalt, bogat în elemente astrale și florale stilizate - flori roșii, ruje, din pete de culoare brute. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau vernil-crem. Densitatea și alternanța cromatică foarte vie și armonioasă este specifică Țării Oltului. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru ceruleum-cobalt, verde brad, verde văratic, galben-ocru-muștar și alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Ilie.

Unknown artist

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie verzi, cu linii albe și mantie roșie și mână caii cu aripile tot roșii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul galben aruncat și un țăran plugar, Adam, care ară pământul cu un plug tras de doi boi albi. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri alb-verzui, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. În registrul superior este un înger-serafim, martor și păzitor, cu aripile galbene pe un nor alb-crem. Între cele două registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Fondul este cerul albastru ceruleum-cobalt, bogat în elemente astrale și florale stilizate - flori roșii, ruje, din pete de culoare brute. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau vernil-crem. Densitatea și alternanța cromatică foarte vie și armonioasă este specifică Țării Oltului. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru ceruleum-cobalt, verde brad, verde văratic, galben-ocru-muștar și alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Ilie.