Pe lângă plopii fără soț

Panaitescu, Ion

Pe verticală, în alb-negru este ilustrat poemul eminescian, „Pe lângă plopii fără soț”. În plan inferior sunt desenați stilizat nouă copaci subțiri cu coroane conice. Deasupra lor, pe un fundal tăiat de linii vibrate, tremurate și subițiri este conturată o fereastră hașurată puternic. Prin aceasta, dincolo de un brâu decorativ de feronerie se zărește silueta nud, din spate a unei femei. Reflexia chipului ei se vede în oglinda ovală din partea superioară a cadrului de fereastră. Contrastul de luminozitate între personajul „închis” în fereastră și fundalul compoziției sugerează un sentiment de iubire melancolică și de neputință. Compoziția este statică și închisă. Lucrarea este semnată și datată cu creion în dreapta jos: „IONPANAITESCU88”.