Cănceu

Cănița este lucrată în formă specifică a ceramicii de Lelești cu corpul ușor bombat ce se subțiază spre gât, cu buza ușor strâmtă, în față amintind de ciocul unei păsări. Este prevăzută cu toarte și cu "cioc" pentru filtrarea apei. Deasupra "pântecului" vasului sunt pictate două linii groase albe care încadrează cinci linii roșiatice de diferite grosimi. Cromatică: cărămiziu; maro; alb.

Scena Cinei celei de Taină se desfășoară într-un interior sugerat de elemente arhitectonice, coloane, drapaje din draperii, candelabru și candele. Interiorul casei este albastru și draperiile roșii și candelabru auriu. În centrul icoanei este Mântuitorul Iisus Hristos binecuvântând mâncarea, la masă, alături de ucenici și apostoli. Cu mâna stângă ține Potirul și cu mâna dreaptă ridică pâinea dăruindu-le-o ucenicilor. Este Timpul Euharistiei! Pe masă sunt așezate tacâmuri și farfurioare verzi kaki și brune. Personajele au chipurile expresive, veșmintele personajelor și faldurile feței de masă au volume și drapaje. Compoziția este încadrată de elemente de arhitectură, draperii, coloane, creîndu-se, astfel, intimitatea Cinei celei de Taină. Totul este concentric, strângându-se în jurul Potirului. Se întrezărește o cruce formată din axa verticală Potirul și candela și cea orizontală - brațele Îmbrățișării Mântuitorului - Dragostea jertfelnică atotcuprinzătoare. Pictura este specifică Mărginimii Sibiului și datorită petelor de culoare, de o ingenuuă naivitate a artistului anonim. Pe zidul albastru din registrul îndepărtat este inscripția în româno-chirilică Cina cea de Taină. Rama icoanei este pictată cu roșu și galben-ocru, cu încărcătură decorativă. Pe lângă desenul stângaci, cromatica vie, brută, ceea ce mai caracterizează icoanele din Mărginimea Sibiului sunt și elementele de arhitectură albastră. Cromatica: albastru, roșu, verde, gri, alb, negru.

Oală de formă bitronconică cu gât scurt, gura dreaptă și cioc plasat diametral opus torții. Buza este ușor răsfrântă. Toarta este fixată între buză și corpul vasului, în zona mediană. Decor: două dungi paralele și un val realizat cu unghia.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos roșu vermillon-vișiniu, cu epitrahil roz-putred-stacojiu, cu patru cruci, cu mithră și aureolă. Fiind foarte bătrân, are barbă sură, lungă. Cu mâna dreaptă Binecuvântează și ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - un om dezbrăcat cu coarne de cornută și de diavol, cu trăsături umane, având secera morții în mână. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. În mâna stângă Sfântul Haralambie ține Sfânta Evanghelie închisă. În registrul superior, în dreapta și în stânga sfântului ierarh, sunt două flori roșii supradimensionate, flori de câmp, ce înlocuiesc prezența a doi îngeri serafimi. Sfântul Haralambie este încadrat de două coloane cu boltă, segmentând, astfel, un spațiu arhitectonic de biserică ortodoxă, coloanele fiind împodobite cu flori. Fondul icoanei este cerul albastru-cobalt, împodobit cu elemente punctiflorale albe, în registrul superior, în interiorul arcadei și în registrul inferior este o alternanță de câmpuri verzi-galbene, dispuse paralel, pline de flori roșii. În exteriorul coloanelor și a arcadei fondul icoanei este văzduhul verde-văratic, cu elemente astrale și florale stilizate roșii. Coloanele roz sunt înfășurate de linii albe, dispuse în zig-zag. Icoana este din Țara Oltului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Haralambie.