Plângerea Domnului

Unknown artist

Compoziția se desfășoară într-un singur plan, cu personajele înscrise pe axe ortogonale: corpul rigid al lui Iisus Cristos, cu peplum, având urme de răni pe tors, la mâini și picioare, este întins pe piatra acoperită cu un giulgiu, care este ținut la capete de Iosif din Arimateea și Nicodim. Câteva dintre personajele care apar – conform evangheliilor apocrife – în această scenă, sunt alăturate în spatele pietrei. Maica Domnului, amplasată în stânga crucii, cu maforion, întinde brațele în lateral, într-un gest patetic. Apostolul Ioan, imberb, este redat în partea stângă, iar două dintre femeile mironofore, Magdalena și Ioana, apar în partea dreaptă. În registrul inferior sunt înfățișați doi îngeri îngenuncheați, de dimensiuni reduse. La colțuri sunt medalioane, în care sunt figurați evangheliștii, scriind în fața pupitrelor, trei dintre ei cu simbolurile specifice (leul, boul, îngerul). Crucea, aflată în centrul compoziției, are la întretăierea brațelor cununa de spini și însemnele Patimilor (sulița și buretele cu oțet), iar deasupra este un candelabru și doi serafimi. Delimitarea secvențelor compoziției se face prin benzi aurii cu motive geometrice și vegetale, barocizante. Cromatică: albastru, roșu, garanța, verde, alb, gri, brun, negru, auriu.Materiale: sticlă manuală (glajă), vopsele de tempera, liant emulsie de ou, foiță aurie