Sfântul Nicolae

Icoana este pictată pe un suport de lemn de formă dreptunghiulară,cu scene din ciclul mariologic, pe o parte fiind scena "Nașterii Maicii Domnului" iar pe cealaltă "Intrarea Maicii Domnului în biserică". În iatacul deosebit, "loc sfânt", Ana este pe patul cu margini aurite, privind către Maria înfășată cu veșmânt aurit, ținută în brațe de o slujnică. În planul al doilea, Ioachim cu părul și barba albe, arată Cartea Sfântă. O altă slujnică pregătește scăldătoarea. Interiorul este sugerat prin câteva elemente(draperia, o coloană). Atât chipurile, cât și faldurile sunt tratate într-o manieră naivă,Chenarul dublu(6 mm aurit și 2mm cu maro), realizat prin incizie cu un obiect tare în grund. Pe suprafața icoanei se văd două galerii de cari. Paleta cromatică este variată, culorile de bază: roșu, verde, albastru, galben. Intrarea în Biserică o arată pe Maica Domnului copilă(avea trei ani) când a fost dusă la templu, așteptată de arhiereul Zaharia și însoțită de Sfinții Ei Părinți, Ioachim și Ana. Maria are pe umeri și pe cap cele trei stele simbolizând Fecioria, sub formă de flori stilizate prin puncte. Aureolele sunt aurite și dublate de un chenar alb. Conform erminiilor, Maria a fost însoțită de alte fecioare. În colțul din dreapta jos, posibil Arhanghelul Gavriil. Arhitectura templului este sugerată prin coloane, trepte și falduri. În partea de sus, albastrul cerului și un element de peisajcopac, munte). Cromatica și chenarul sunt identice cu fața 1. aceasta fiind mai puțin acoperită de impurități. Stratul pictural deteriorat, la colțuri și pe margini. Fața a doua prezintă o zgârietură cu un obiect tare.

Icoana reprezintă Sfânta Treime în varianta de inspirație apuseană, într-un stil ușor naiv, cu influențe din pictura academică. Reprezentarea Sfintei Treimi prin imaginea lui Isus alături de Dumnezeu Tatăl, având Duhul Sfânt deasupra este concepută de latini pentru a propaga și inocula doctrina "Filioque", una din cauzele majore ale Schismei(1054). După căderea Constantinopolelui asemenea reprezentări au devenit din ce în ce mai numeroase și preponderente începînd cu sec XVI. Isus Hristos și Dumnezeu Tatăl ocupă aproape întreg spațiul icoanei, așezați față în față în poziția consacrată de imaginea occidentală, zugravul particularizînd ușor reprezentarea.Isus și Dumnezeu Tatăl sunt așezați pe nori, într-o poziție de dialog, Tatăl ține degetele mâinii drepte răsfirate, Isus într-o atitudine de ușoară mirare. Hristos ține în dreapta o cruce mare, fiind reprezentat cu nimbul cruciger. Este redat în manieră renascentistă, proporțiile, trăsăturile anatomice, vestimentația sunt studiate. Părul lung, castaniu, revărsat pe umeri, barba scurtă. Chiton roșu, himation albastru,bogat. Dumnezeu Tatăl, redat din semiprofil, ușor întors către Isus, arată cu mâna dreaptă către acesta iar în stânga ține un sceptru aurit,terminat cu o cruce și sprijină globul pământesc pe genunchi. Peste nimbul rotund este trasat triunghiul specific Tatălui, cu literele grecești, prescurtarea de la ebraicul Iahve. Barba și părul sunt bogate, albe. Veșmântul asemănător cu al lui Isus, culori mai pale. Deasupra celor două persoane ale Sfintei Treimi este redat Sfântul Duh, sub forma unui porumbel cu aripile desfăcute aflat într-un nor incandescent, radiant Fondul este mai luminos în partea de sus, nuanțe de bleu, cu nori stilizați pe toată suprafața. Compoziția este echilibrată, studiată, dar cu accente naive. Rama este subțire, profilată, îmbinată oblic, cu cuie de fier și vopsită cu roșu.

Cina cea de Taină

Mască de ”Drac”