Înfricoșata judecată de apoi

Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase. Steagul îl are în prim plan pe Sfântul Gheorghe, călare, doborând cu sulița un balaur. Pe a doua față este reprezentată Maica Domnului rugându-se. Cromatică: negru, roșu, albastru, alb, gri.

Ladă de formă de paralelipipedică din lemn de fag, cu patru picioare solide care formează scheletul de susținere și în care sunt încastrate scândurile orizontale, îmbinate în pană și uluc. Aceasta prezintă capac, care este legat de restul piesei prin două prelungiri ce sunt încastrate în lada care prezintă la rândul ei două orficii care au acest rol. Capacul este ornamentat (doar una dintre scânduri) cu cercuri și arce de cerc. Fața lăzii este decorată cu motive geometrice: cercuri, arc de cerc care se întretaie dând uneori impresia de motive florale stilizate. Pe alocuri se observă urme de culoare roșie. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos verde-turcoaz, mantie și epitrahil roșu vermillon, omofor cu broderie bronzie, cu mithră și aureolă. Cu mâna dreaptă binecuvântează și cu mâna stângă ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - un animal cu solzi, labe cu gheare și cap de diavol, cu trăsături umane. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. Sfântul Haralambie este încadrat de elemente arhitectonice, ziduri de cetate, biserici, case, coloane cu boltă. Icoana se înscrie, ca și realizare artistică în Țara Făgărașului, fiind pictată de Matei Țimforea, datată 1872. În registrul inferior, sunt mai multe personaje: 8 în partea dreaptă a sfântului și 3 în stânga, ieșind vindecați, prin minunile sfântului, de sub puterea diabolică a bolii.Cromatica este armonioasă; roșu vermillon, bronziu, verde turcoaz, gri albăstrui. În registrul superior, este Dumnezeu-Tatăl binecuvântând și un înger punând cununa de mucenicie pe capul sfântului vindecător. Fondul este în registrul superior gri-violaceu-albăstrui, iar în cel inferior verde-turcoaz. Icoana este spartă în registrul superior.

Mântuitorul Iisus Hristos este reprezentat, așezat fiind pe mormântul devenit masa de altar, unde se săvârșește Sfânta Jertfă. În spatele Mântuitorului este crucea, pe care a fost răstignit. Din coasta străpunsă de suliță, pornește o coardă de viță-de-vie, încărcată cu frunze și ciorchini de strugure. Aceste mlădițe reprezintă apostolii, care au propovăduit Sfânta Evanghelie a Lui Hristos. Ultimul ciorchine este stors de palmele Mântuitorului Iisus Hristos în Potirul Sfintei Împărtășanii. Este momentul Sfintei Euharistii! Domnul Iisus Hristos este îmbrăcat doar cu acoperământul în jurul mijlocului și a coapselor, așa cum era pe cruce răstignit. Vița-de-vie reprezintă comuniunea între Dumnezeu și oameni. Durerea, jertfa, asumarea, dăruirea totală sunt prezente pe Chipul Mântuitorului. Tulpina viței-de-vie are ciorchini de strugure. Axa de semnificații este: sângele, strugurele, vinul. Mormântul, Masa de Altar au adeseori imaginea de ladă de zestre. Inscripția din româno-chirilică este tradusă ICXC Iisus Hristos. Fondul este albastru cobalt. Mormântul este galben-ocru, kaki, brun, cu striații și romburi albe. Vița-de-vie este reprezentată și prin 8 frunze foarte mari, alăturându-se armonios cu 7 ciorchinii de struguri roșii. Cromatica este armonioasă și aerisită: albastru-ceruleum, cobalt alb, roșu vermillon-orange, verde, kaki, brun, bej, galben-ocru, alb, negru. Icoana este de Țara Oltului.