Sf. Constantin și Elena

Crucea era ținută de preot în mână în anumite secvențe ale ritualului cultic, prin intermediul mânerului cilindric. Crucea propriu zisă are brațele aproximativ egale,evazate, derivată din crucea malteză cu trecerea dintre brațe în scări. Suprafața piesei este pictată albastru bleu(exceptând baza), chenar negru pe conturul crucii. Central sunt pictați patru heruvimi, trei pe un rând, unul deasupra. Chipurile sunt conturate cu negru, cu o pensulă fină. Fețele expresive, părul blond, nimburi aurite, aripi albe. Deasupra lor este inscripția cu litere majuscule albe, dedesubt și lateral tulpini de crini albi redați miniatural. Superior o mică proeminență, mânerul cilindric, baza decroșată, secțiune dreptunghiulară.

Pe panoul central, în cadrul creat prin incavare, este pictată Maica Domnului, tipul Hodighitria. Fecioara Maria redată 3/4, arătând cu mâna dreaptă către Isus aflat în picioare pe o pernuță rotundă, cu stânga, îl ține de cot pe Prunc. Maica este înveșmântată cu maphorion grena, (decorat cu motive florale stilizate) cu galon galben prins în față cu fibulă circulară. Isus este înveșmântat cu o hlamidă domnească, lungă, prinsă deasemenea în față, după moda bizantină. În dreapta ține ... iar în stânga un sul de pergament.Pe cap este posibil să fi purtat coroană.Nimburile sunt rășluite. În dreapta Maicii se află un vas înalt, cu o tulpină lungă în el iar în pandant... Fundalul este de culoare închisă.Blatul rudimentar prelucrat, este încovoiat.Posibil ca acest model să fie mai vechi decât cele din aceeași serie.

Icoana redă momentul următor coborârii de pe cruce, jelirea lui Hristos, într-o manieră specifică fazei de decădere a picturii pe sticlă. În centrul compoziției, Isus întins pe piatra din Efes(modul cum este pictată arată că iconarul nu cunoștea semnificația), pe un giulgiu alb. În variantele niculene ale Plângerii, scena se reduce la prezența a doar trei personaje, aici două femei(Fecioara Maria în mijloc, una dintre mironosițe) și, ușor retras în spate, gânditor, un apostol tânăr cu barbă(posibil Sf. Ioan Evanghelistul, deși acesta era imberb) .Isus este întins, cu ochii închiși, părul lăsat pe umeri, trăsături anatomice redate schematic, în jurul mijlocului o eșarfă verde.În jurul capului are nimbul cruciger cu însemnele consacrate, prescurtarea de la Iahve(Eu sunt Cel ce sunt) Cele două Marii au fețele triste, trăsături pătrățoase, ținînd mâinile la piept, semn de jale. Pe cap au câte o broboadă neagră. Veșmintele în culorile consacrate, predominant roșii, cu accente de verde. Aureole în jurul capului, deși în iconografie nimbul se atribuie mai târziu unor persoane. Crucea, pictată în roșu(chenar verde) străjuiește simbolic scena. Câmpul bleu este inundat de tulpini sinuase cu câte trei flori mari, roșii, conturul amintind de centrele din Boemia. Pământul este sugerat de o porțiune galben ocru, lângă catafalc două flori întunecate(lalele) Inscripția, destul de neclară și trunchiată, este scrisă cu litere negre inegale sub brațele crucii. Compoziția este echilibrată iar cromatica este dominată de roșu, în dezacord cu tema. Rama profilată este vopsită cu negru, îmbinare oblică ;dos- lemn subțire de brad; Pictura este exfoliată în multe locuri.

Obiectul are o formă relativ tronconică. Decorul se află numai la interiorul blidului; acesta cuprinde motive decorative geometrice, florale și vegetale: fundul piesei și jumătatea inferioară a suprafeței nu sunt decorate iar în jumătatea superioară au fost realizate două cercuri concentrice iar între ele, de jur-împrejur, sunt pictate motive geometrice, florale și vegetale: trei flori stilizate, cu frunze și tulpini, situate la distanțe egale, iar între ele au fost poziționate grupuri de câte patru puncte. Fondul este de culoare albă. Culoarea folosită este albastru închis. Partea exterioară a obiectului nu este smălțuită. Pe dos este prevăzută cu o mică agățătoare din ceramică, prin care se poate trece un fir textil, pentru a putea fi atârnată pe perete sau într-un cuier.