Lumea circului

Tonitza, Nicolae · 1925

În zugrăvirea „Clovnului” și a „Femeii clovnului” Tonitza pornește de la ideea unei măști menită să ascundă orice urmă a umanului iar în „Fiica clovnului” mizează mai degrabă pe fizionomia portretului uman și estompează conotațiile metaforice atât de pregnante în celelalte două lucrări. „Fiica clovnului” are o expresie mult mai clară, semn că pictorul nu se mai joacă cu iluzia, ci tinde să simplifice încifrările din primele lucrări ale seriei. Surprinde, în picturile ințiale, extenuarea sufletească a mamei și suferința sfâșietoare a tatălui. Creează un adevărat documentar uman și ni-i prezintă pe cei trei saltimbanci asemenea unor actori care sunt nevoiți să joace și să încânte publicul indiferent de frământările sufletești care îi sfâșie în momentul reprezentației. Semnat dreapta jos, cu brun, „N. Tonitza”