Sfântul Haralambie

Parte componentă a unor podoabe mai complexe - „lanțuri cu inele”, purtate pentru protecție și prestanță, pentru a arăta comunității cinstea femeii, dar și la podoaba specifică costumului pădurencelor, numită „chei pe chici”, în fapt o bucată de piele peste care sunt montate mici plăcuțe din aramă, turnate în tipare, împodobite cu nasturi colorați și de care se atârnă atât inele, cât și chei, legată sub centură, pe șold. Inelele erau primite de viitoarea nevastă de la mamă, soacră sau și le procura singură de la târg. Podoabele se purtau doar la tinerețe, până pe la 30 de ani, când femeia schimba cămașa roșie (însemn al tinereții) cu cămașa neagră (însemn al maturității și al bătrâneții). Erau purtate zi de zi, pentru protecție, atunci când nevasta mergea la pădure cu mâncare pentru bărbatului său. Zgomotul produs în mișcare de cheile și inelele de pe lanțuri speriau jivinele pădurii. De asemenea, se purtau la sărbători pentru a acompania muzica și dansul de la horă, ca niște zurgălăi. Decorul inelului se desfășoară pe banda inelului, mai bogat în partea frontală și mai simplu în rest. Ornamentele gravate sunt dispuse în 3 chenare cu laturile zimțate. În chenarul central se distinge o rozetă cu 6 laturi, gravată, alternantă cu puncte încrustate, 4 roșii și una albastră. În fiecare chenar lateral se disting linii în zig- zag și o cruce în x, gravate și câte 3 puncte încrustate, două în ciclamen și unul albastru. Restul benzii inelului este decorat cu o linie în zig - zag, gravată. Cromatică: culoarea naturală a metalului, ciclamen, albastru, roșu.

Purtata la gât de tinerele neveste, ca podoabă a costumului de sărbătoare piesa reprezintă atributul statusului marital al purtătoarei și al statutului său material. Piesa este compusă dintr-un singur șir de mărgele de sticlă, ce imită sticla de Murano, executate în „hutele” bihorene (manufacturi de sticlă). Având forme și mărimi diferite, mărgelele de culoare roșie și grena sunt intercalalte la distanțe egale cu alte mărgele mai mari pictate în alb cu diverse ornamente geometrice ce se detașează pe fondul de tonuri închise. Acestea crează un efect cu totul aparte completând într-un mod deosebit întreg ansamblu al costumului, purtându-se răsucite de mai multe ori în jurul gâtului. Piesa se închide la spate cu o mărgică aplatizată ce se introduce printr-un anou realizat din mici mărgele albe. La capătul cu anoul, pe o porțiune, probabil în urma unei restaurări, se distinge un alt tip de mărgele decât cele originale. Cromatică: grena, verde, roșu, albastru și alb.

Obiectul de formă prismatică și este format din două părți distincte - baza și capacul - care se suprapun și se îmbină, fiind ornamentate pe suprafața înterioară cu crestături adânci, care reprezintă negativul tiparului. Capacul este de formă antropomorfă stilizată, ca o păpușă, de unde și denumirea populară a obiectului. Baza tiparului este decorată cu motive dispuse în trei registre: în partea superioară este o rozetă flancată de două cruci în X; partea mediană, o rozetă flancată de două flori cu câte patru petale și patru motive „cârligul ciobanului” în fiecare colț, iar partea inferioară, are două motive coarne berbecului afrontate, dispuse ca niște triunghiuri concentrice. Capacul are o rozetă mare în mijloc încadrată în registru superior de o stea stilizată și două triunghiuri iar în partea inferioară de două triunghiuri, linii oblice și cărligul ciobanului.

Purtat ca podoabă, în zilele de sărbătoare, de femeile românce din Banat, inelul are o aplicație romboidală lipită cu cositor, ornamentată prin gravare cu un chenar cu laturile asemănătoare cu ramura de brad ce înacadrează alte ramuri stilizate. Decorul benzii reprezintă un meandru, alternant cu puncte, ce se desfășoară pe toată circumferința inelului. Cromatică: culoarea naturală a metalului.