Gallery›Romanian Peasant Museum›Maica Domnului Îndurerată
Maica Domnului Îndurerată
Romanian Peasant Museum

Maica Domnului Îndurerată

Unknown artist

CC0 — Public Domain
Romanian Peasant Museum

Piesă alcătuită din icoana propriu-zisă, ramă și dos la ramă. Icoana o prezintă în plan central pe Maica Domnului privind cu amărăciune la motivul tristeții sale: Iisus răstignit pe cruce, de dimensiuni mici - simbol. Ea poartă maforion negru, semn al doliului din sufletul său. Specifică pentru centrul de la Laz, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea este înlocuirea fondului de culoare cu foiță argintie, cromatica redusă la extrem (2-3 culori), fețele lucrate cu migală cu umbre și zemurile cu care s-a fixat foița de fond. Pe fond apar flori din puncte și medalioane cu inscripțiile. Cromatica: argintiu – fondul

🔒
Order museum-quality prints

Sign in to order prints, canvas, and more of this work. Browsing and full-resolution downloads stay free.

More from Romanian Peasant Museum

Formă tronconică; fond alb; pe fundul vasului este amplasată o compoziție cu patru flori, cu tije și petale de culoare maro încadrată de un vrej de culoare verde și de o serie de cercuri concentrice de culoare maro. Pe pereții vasului este dispus un val circular și o serie de mici pete de culoare maro care alcătuiesc un cerc. Sub buza vasului este amplasat un val circular de culoare verde. Folosită la decorarea interiorului țărănesc în așa numita - cameră bună.
Romanian Peasant Museum
Formă tronconică; fond alb; pe fundul vasului este amplasată o compoziție cu patru flori, cu tije și petale de culoare maro încadrată de un vrej de culoare verde și de o serie de cercuri concentrice de culoare maro. Pe pereții vasului este dispus un val circular și o serie de mici pete de culoare maro care alcătuiesc un cerc. Sub buza vasului este amplasat un val circular de culoare verde. Folosită la decorarea interiorului țărănesc în așa numita - cameră bună.
Unknown artist
ladă de zestre
Romanian Peasant Museum
ladă de zestre
Unknown artist
Parte componentă a unor podoabe mai complexe - „lanțuri cu inele”, purtate pentru protecție și prestanță, pentru a arăta comunității cinstea femeii, dar și la podoaba specifică costumului pădurencelor, numită „chei pe chici”, în fapt o bucată de piele peste care sunt montate mici plăcuțe din aramă, turnate în tipare, împodobite cu nasturi colorați și de care se atârnă atât inele, cât și chei, legată sub centură, pe șold. Inelele erau primite de viitoarea nevastă de la mamă, soacră sau și le procura singură de la târg. Podoabele se purtau doar la tinerețe, până pe la 30 de ani, când femeia schimba cămașa roșie (însemn al tinereții) cu cămașa neagră (însemn al maturității și al bătrâneții). Erau purtate zi de zi, pentru protecție, atunci când nevasta mergea la pădure cu mâncare pentru bărbatului său. Zgomotul produs în mișcare de cheile și inelele de pe lanțuri speriau jivinele pădurii. De asemenea, se purtau la sărbători pentru a acompania muzica și dansul de la horă, ca niște zurgălăi. Decorul inelului se desfășoară pe banda inelului, mai bogat în partea frontală și mai simplu în rest. Ornamentele gravate sunt dispuse în 3 chenare cu laturile zimțate. În chenarul central se distinge o rozetă cu 6 laturi, gravată, alternantă cu puncte încrustate, 4 roșii și una albastră. În fiecare chenar lateral se disting linii în zig- zag și o cruce în x, gravate și câte 3 puncte încrustate, două în ciclamen și unul albastru. Restul benzii inelului este decorat cu o linie în zig - zag, gravată. Cromatică: culoarea naturală a metalului, ciclamen, albastru, roșu.
Romanian Peasant Museum
Parte componentă a unor podoabe mai complexe - „lanțuri cu inele”, purtate pentru protecție și prestanță, pentru a arăta comunității cinstea femeii, dar și la podoaba specifică costumului pădurencelor, numită „chei pe chici”, în fapt o bucată de piele peste care sunt montate mici plăcuțe din aramă, turnate în tipare, împodobite cu nasturi colorați și de care se atârnă atât inele, cât și chei, legată sub centură, pe șold. Inelele erau primite de viitoarea nevastă de la mamă, soacră sau și le procura singură de la târg. Podoabele se purtau doar la tinerețe, până pe la 30 de ani, când femeia schimba cămașa roșie (însemn al tinereții) cu cămașa neagră (însemn al maturității și al bătrâneții). Erau purtate zi de zi, pentru protecție, atunci când nevasta mergea la pădure cu mâncare pentru bărbatului său. Zgomotul produs în mișcare de cheile și inelele de pe lanțuri speriau jivinele pădurii. De asemenea, se purtau la sărbători pentru a acompania muzica și dansul de la horă, ca niște zurgălăi. Decorul inelului se desfășoară pe banda inelului, mai bogat în partea frontală și mai simplu în rest. Ornamentele gravate sunt dispuse în 3 chenare cu laturile zimțate. În chenarul central se distinge o rozetă cu 6 laturi, gravată, alternantă cu puncte încrustate, 4 roșii și una albastră. În fiecare chenar lateral se disting linii în zig- zag și o cruce în x, gravate și câte 3 puncte încrustate, două în ciclamen și unul albastru. Restul benzii inelului este decorat cu o linie în zig - zag, gravată. Cromatică: culoarea naturală a metalului, ciclamen, albastru, roșu.
Aurel Costa
masă cu ladă
Romanian Peasant Museum
masă cu ladă
Unknown artist