Un român la Londra / A Romanian in London

Unknown artist

Motivele pentru care m-am mutat la Londra în 2014 formează o tapiserie de nevoi, idei și expectanțe personale, dintre care unele sunt destul de ușor de înțeles și destăinuit, altele însă, nu. Dorința de a pleca din România este sinonimă cu primele impulsuri de explorare și cunoaștere a lumii și, deși mi-a luat ceva timp ca eu să găsesc curajul de a face acest pas, să ajung la un acord cu mine însumi, cu propriile temeri și îndoieli, mutarea aceasta a avut, totuși, loc. Am ales vin în Regatul Unit din conveniență. Aveam aici o prietenă care m-a ajutat să fac primii pași spre acomodarea într-un mediu necunoscut și, uneori, ostil (o trăsătură care nu este deloc atipică marilor orașe) Mi-a luat ceva timp pentru a procesa schimbările la care am fost supus, dar ceea ce m-a frapat, încă din primele zile, a fost incredibila energie care este stocată aici și eficiența de funcționare a întregii mașinării urbane. Cred că este nevoie de o întreagă știință și foarte multă pricepere pentru a face ca un leviatan de dimensiunile Londrei să poată fi controlat. Mai târziu, cu ocazia altor călătorii prin Europa de vest, am descoperit că lucrurile urmau același curs cam peste tot. Aceste sociețăți își apără cetățenii, insuflându-le respect de sine (încredere, tărie, independență și mult spirit de inițiativă – numiți-l cum doriți). Iar, in timp ce în țara mea a trebuit mereu să mă confront cu lipsa resurselor, să văd cu ochii mei o societate care dispune de mijloacele de a-și sprijini cetățenii și le utilizează în beneficiul acestor cetățeni, a reprezentat ceva deosebit de semnificativ. Cât despre noii veniți, încă nu aș putea să mă pronunț în ce măsură imigranții au acces la libertățile și drepturile promovate de către occident sau în ce măsură sunt ei înșiși dispuși sau capabili să le îmbrățișeze; nu pot decât să laud modul acesta de gândire care, deși nu este ireproșabil, dă rezultate. Apoi, am mai avut oportunitatea să observ un puternic simț al comunității, un simț în virtutea căruia oamenii se respectă și se protejează reciproc (indiferent de rasă, aparteneță religioasă și orientare sexuală), la temelia lui fiind conștiința faptului că doar oferind acest sprijin putem edifica un viitor mai bun pentru toți. Nu pot spune altceva decât că, în pofida neajunsurilor sale, acestă societate are o șansă reală în a face față furtunilor ce ar putea veni asupra ei în viitor. Acestea ar fi cele mai importante experiențe acumulate de către mine, până acum. Cât despre lucrurile mai mărunte, atât timp cât îmi permit să achiziționez orice carte de care am nevoie pentru a-mi satisfice curiozitățile și cât timp am acces la toată arta pe care muzeele o pot colecta, pot să spun că sunt, deocamadată, fericit. Iar, acum că am reușit să ating un anumit nivel de confort personal, cred că mi-am făcut o casă aici, în Bătrâna Londră; chiar dacă uneori îmi lipsesc frumoasele peisaje din nordul Transilvaniei, cu dealurile și munții săi, cu râurile sale șerpuite și argintii, cu turnurile vechilor biserici baroce, cu sătenii ei cuminți și viețile lor simple. Dar am telefonul mobil mereu la îndemână în cazul în care vreau să aflu vești despre cei dragi, de acasă. Și cred că, atunci când decizi să pleci departe și pentru o bună bucată de timp, trebuie să înveți să te detașezi de ceea ce ai lăsat în urmă și să perseverezi pentru a-ți îndeplini obiectivele. --- English translation --- The reasons that lie behind me settling to London in 2014 are woven in the intricate tapestry of every human’s personal needs, ideas and expectations. Some are easy to disclose or fulfil, many aren’t. As far I remember I always wanted to leave Romania, to explore and see the world. It took me a while to really go for it, and by this, I mean to find the courage to take a step towards changing my own life and settle the scores with many of my own doubts and fears. I chose the UK out of convenience, as I had a friend that has guided me through my first steps into accommodating in this unknown and sometimes tough environment (a trait that’s not uncustomary to any big city). I needed some time to process the changes I was going through, but one thing I noticed since the very beginning was the incredible energy of this place, the extremely efficient way things were being done. I guess it takes a lot of know-how and skill to run a leviathan the size of London. Later, during my travels around Western Europe, I could see, that everywhere things followed the same course. These societies tend to protect their citizens, they instil in them respect, confidence, initiative, independence and strength. While in my country I was always exposed to the many consequences that come from the lack of resources, what I saw here was an amazing feat of social engineering. I can’t yet say to what degree immigrants have access to the freedoms that are being promoted in the West, or to what extent many of them are willing or able to embrace them, I can only praise this way of thinking, which although not irreproachable has its results. Then, there was the sense of community, the way people tend to protect and respect their fellow citizens (no matter the race, the religious views or the sexual orientation), with the awareness that by helping each other we all have a better and brighter future together. One can only say that with all its faults, by being the way it is, this society has a real chance of holding out through whatever tomorrow brings. This is what I would classify as the most important experiences I had so far. As for the little things, in what I’m concerned, if I can find whatever book I need to quench my curiosity, and all the artworks museums can muster, I am happy, at least for the time being. In many ways, now that I managed to achieve a certain degree of personal comfort, I feel at home in old London, even though I sometimes miss the beautiful Northern Transylvanian landscape with all its hills and mountains, its slithering silvery rivers and baroque church towers, its kind village folk and their simple lives. But then, I always have my mobile phone at hand, to check the status of things and talk to my loved ones at home. I guess that when you are away in a foreign country for such a long time, you need to learn to detach from many anchors and push forward to accomplish your own goals. --- This story was contributed by the Octavian Goga Cluj County Library.