compas de fier folosit de meșterii lemnari. Dreptunghiular în secțiune, brațele sunt arcuite, ascuțite la vârf.

ghiulea de piatră, de formă sferică, descoperită în timpul lucrărilor de decopertare a Cetății de Scaun a Sucevei efectuate între 1895-1904 de către arhitectul austriac Karl A. Romstorfer

împungător de os, cu vârful foarte bine ascuțit, șlefuit, cu urme de lustru datorate utilizării

Lingură de dimensiuni mari, cu găvanul oval și cu coada arcuită, cu capătul liber întors la spate în formă de cârlig. Fața cozii este aplatizată și decorată în două registre egale ca dimensiuni, separate printr-o bandă de „dinți de fierăstrău” executată perpendicular pe fibra lemnului. Registrul dinspre găvan este simplu, nedecorat. Celălalt registru este decorat cu o rozetă cu șase petale încadrată în hexagon, flancată de câte o înlănțuire de romburi figurate în lungul fibrei.

tijă de secțiune rotundă la bază și o terminație în formă de scândurică cu o zonă de trecere de profil hexagonal. Partea terminală, cu o lățime apreciabilă în raport cu tija, este bogat decorată atât prin traforarea conturului cât și prin acoperirea feței în tehnici des întâlnite la lăzile de zestre rezultând rozete, reprezentări ale pomului vieții, coarnele berbecului și X-ul încasetat, totul culminând cu o reprezentare complexă a mitului fecundității: o siluetă feminină a cărei suprafață este acoperită din nou de motivele decorative amintite anterior. Pentru un contrast mai bun, suprafețele excizate au fost acoperite cu un baiț brun.