Desen în cărbune după o fotografie, reprezentând pe învățătoarea Maria Poplăcean, soția înv. Nicolaie Poplăcean, îmbrăcată în costum popular cu o năframă pe cap. Având în vedere vârsta din imagine (20 - 30 ani) deducem că fotografia a fost realizată între 1928 - 1938 (Învățătoarea Poplăcean Maria a trăit între 1908 - 1973). Desenul este protejat în față de o sticlă fiind prins de ramă cu ajutorul unor cuie. În spate este protejată de o bucată de carton, lipită direct de ramă, acoperind-o în spate în totalitate. De acest carton pe ramă în partea superioară în spate este prinsă o mică bucată metalică care are la capătul superior un inel de formă triunghiulară, folosit pentru agățătoarea desenului. Rama este vopsită în culoarea maro închis. În față, rama prezintă două registre; unul drept neted și altul care se retrage spre fotografie.

Vas ceramic de formă sferică cu gât îngust. Prezintă două toarte laterale din care una cu ”țâță”. Decorat și smălțuit în jumătatea superioară. Vasul prezintă ornamenteare cu motive geometrice: liniare și curbilinii. Cromatică: crem; stropit cu maro pe partea superioară.

Icoana reprezintă Sfânta Treime. Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul sunt înveșmântați în roșu vermillon, verde închis și albastru regal ultramarin bleumarin. În registrul îndepărtat este cerul galben-luminos, Dumnezeu-Fiul ține pe brațul drept Crucea. Duhul Sfânt este într-o mandorlă de raze luminoase bronzii, izvorând din lumină. În registrul inferior, sunt trei îngeri, cu aripi, care susțin de jos, în zbor, globul pământesc de culoare verde smarald, pe care stau cu picioarele Dumnezeu-Tatăl și Fiul Lui Dumnezeu. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfânta Troiță. Cromatica este luminoasă și armonioasă: roșu vermillon, albastru regal ultramarin bleumarin, bleu-ciel, verde smarald, verde brad, galben chihlimbar, alb, auriu, negru. Trăsăturile chipurilor sunt rafinat desenate. Este o icoană pictată de Pavel Zamfir Zugravu din Laz, Valea Sebeșului. Icoana este datată 1888. Ceea ce este de un impact vizual-artistic deosebit sunt veșmântul Lui Dumnezeu-Tatăl, albastru unduios, de înaltul Cerului, cu detalii minuțios-rafinate, floral-punctiforme, de verde pe alb, carnația anatomică a Fiului Lui Dumnezeu, culoarea de verde-smarald a sferei globului pământesc și lumina galbenă de chihlimbar al Cerului - Raiului.

Scena Cinei celei de Taină se desfășoară într-un interior sugerat de elemente arhitectonice, coloane și șase arcade alternativ-cromatic pictate. În centrul icoanei este Mântuitorul Iisus Hristos binecuvântând mâncarea, la masă, alături de ucenici și apostoli. Cu brațul stâng îl ține lipit de piept pe Ioan cel iubit, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Teologul. Pe masă sunt așezate un potir pentru vin și tacâmuri și farfurioare mici și pâinici rotunde. Personajele au chipurile expresive, veșmintele personajelor și faldurile feței de masă, cât și draperiile sunt pictate cu măiestrie de pictor. Veșmintele sunt roșii, albastre, vernil și bej, cu liniuțe albe discrete. Cromatica este armonioasă și echilibrată, pornindu-se gradual dinspre exterior înspre interior, de la albastru spre roșu, ajungându-se la albul luminos al mesei celor dăruite. Compoziția este încadrată elemente de arhitectură, draperii, coloane, creându-se, astfel, intimitatea Cinei celei de Taină. Totul este concentric, strângându-se în jurul Potirului. De remarcat este alternanța romboidală din registrul inferior, policromatică. În registrul superior, sunt coloanele și arcadele policrome. Iuda Iscarioteanul este în partea stângă a mesei și se remarcă în mâna lui punga cu cei 30 de arginți, simbolul trădării și vicleniei. Pictura este specifică Țării Făgărașului și datorită compoziției echilibrate, simetrice și circulare. Icoana este pictată de Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului. Inscripția în chirilică se traduce ICXC Iisus Hristos Cina cea de Taină. Cromatica armonioasă este o caracteristică a icoanelor lui Savu Moga: roșu, albastru, vernil, gri, brun, alb, negru. Întreaga narațiune iconografică este încadrată într-un chenar geometrizant, ca de carte veche, asemenea unei dantelării cu colțișori.

Sfântul Mare Ierarh Nicolae, făcător de minuni, este îmbrăcat în veșminte liturgice, de ierarh, sacos alb-galben chihlimbar, cu gulerul și manșetele aurii-bronzii, felon roz-corai, cu epitrahil-patrafir albastru cobalt-regal, cu cinci cruci bronzii brodate. Ține în mâna stângă Sfânta Evanghelie deschisă și cu mâna dreaptă Binecuvântează. Este unul dintre cei mai populari și iubiți sfinți, ocrotitor al caselor, familiilor și copiilor. Are barbă și părul lung sur, mithră arhierească roșie-galbenă și aureolă. Stă așezat pe un tron arhieresc bogat ornamentat cu elemente arhitectonice, galbene-verzi și bronzii. În registrul superior, în dreapta Sfântului Nicolae este Dumnezeu-Tatăl Binecuvântând și în stânga Maica Domnului Ocrotind cu Sfântul Ei Acoperământ. În registrul mediu și inferior sunt cele trei fete salvate de Sfântul Nicolae și tatăl fetelor îngenuncheat în mulțumire pentru binefacerile primite. Fondul icoanei este văzduhul verde văratic, încadrat de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de 3 ruje mari cu frunze verzi și albastre. Cromatica este armonioasă și luminos-pastelată: roșu vermillon-cărămiziu, roz-corai, albastru cobalt-regal, verde văratic, galben chihlimbar, bej, crem, auriu, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Nicolae. Icoana este din Țara Oltului, Șcheii Brașovului.