Furcă „cu coarne”, „încristită”

Sfântul Nicolae

Obiectul reprezită un vas cu capac, din doage de brad, țeavă (cioc) pentru scurgerea apei și o toartă laterală; este legat cu două cercuri din nuia de alun. Cofa este ornamentată cu motive circulare pirogravate, dispuse pe două rânduri flancând cercul superior de alun, la bază prezintă un rând e ovale, iar pe capac un romb în mijloc înconjurat de motivul liniei frânte. Păstrează culoarea naturală a materialului.

Răstignirea lui Iisus Hristos

Parte componentă a unor podoabe mai complexe - „lanțuri cu inele”, purtate pentru protecție și prestanță, pentru a arăta comunității cinstea femeii, dar și la podoaba specifică costumului pădurencelor, numită „chei pe chici”, în fapt o bucată de piele peste care sunt montate mici plăcuțe din aramă, turnate în tipare, împodobite cu nasturi colorați și de care se atârnă atât inele, cât și chei, legată sub centură, pe șold. Inelele erau primite de viitoarea nevastă de la mamă, soacră sau și le procura singură de la târg. Podoabele se purtau doar la tinerețe, până pe la 30 de ani, când femeia schimba cămașa roșie (însemn al tinereții) cu cămașa neagră (însemn al maturității și al bătrâneții). Erau purtate zi de zi, pentru protecție, atunci când nevasta mergea la pădure cu mâncare pentru bărbatului său. Zgomotul produs în mișcare de cheile și inelele de pe lanțuri speriau jivinele pădurii. De asemenea, se purtau la sărbători pentru a acompania muzica și dansul de la horă, ca niște zurgălăi. Decorul inelului se desfășoară pe banda inelului, mai bogat în partea frontală și mai simplu în rest. Ornamentele gravate sunt dispuse în 3 chenare cu laturile zimțate. În chenarul central se disting literele B și A încrustate în roșu corai, albastru și galben; În fiecare chenar lateral se distinge câte un unghi dispus pe orizontală încrustat, în roșu, alternant cu câte un punct în galben. Restul benzii inelului este decorat cu o linie în zig - zag, gravată. Cromatică: culoarea naturală a metalului, roșu, galben, albastru.