sărăriță

Icoana este pictată pe dosul unei bucăți de sticlă de formă dreptunghiulară în ax vertical. Sfinții apostoli sunt reprezentați 3/4, cu Biserica lui Hristos între ei( în icoanele vechi sfinții țineau pe mâini miniatura bisericii, simbolizând Biserica lui Hristos). Chipurile sunt asemănătoare, fețele mari, rotunde, barbă scurtă, ochii căprui, ușor asimetrici, nasul butucănos, gurile mici, părul lung, castaniu lăsat pe umeri(cf. Reprezentărilor canonice sf. Petru are părul și barba albe). Sf. Pavel ține în mâna stângă toiagul(a se vedea scena de pe drumul Damascului) iar sf. Petru un ciocan(legat de puterile protectoare atribuite local) . Cealaltă mână o țin ambii la piept, în semn de smerenie. Veșmintele sunt lungi, mantii roșii cu mânecile verzi, completate cu albastru. Aureolele trasate cu mâna liberă au foiță de aur. Între ei, în planul doi, se află schițată o biserică, printr-o turlă înaltă acoperită cu olane roșii, avînd o cruce în vârf. Două deschizături verzi, cu partea de sus semicirculară, una roșie mică în centru. Spațiul liber dintre biserică și latura de jos a icoanei este completat cu o floare roșie și o pată verde pe fond ocru. Câmp bicolor, sus bleu, ornamentat cu o corolă de trandafiri roșii cu frunze veri lanceolate pe ramuri care se unesc sus median, jos(spațiul terestru)-ocru, cu o floare roșie pe linia mediană, la baza bisericii, accentuând simetria compoziției. Culorile vii, paleta cromatică bogată(roșu, alb, verde, galben-ocru, albastru, bleu,negru). Inscripția este scrisă cu litere subțiri negre, inegale. Rama este alcătuită din patru stinghii profilate îmbinate oblic, albastru-oliv la exterior, în rest culoarea lemnului natur. Dos- lemn subțire de brad.

Obiect alcătuit din două piese: postament cu patru picioare unite la partea inferioară cu stinghii, un ax vertical, două aripi dispuse în cruce și patru cuie de lemn, fixate perpendicular pe aripi, pentru susținerea firelor. Decorul se compune din motive geometrice crestate (zig-zag-uri, romburi), dispuse pe scheletul postamentului. Are culoarea lemnului patinat (brun).

Icoana este pictată pe spatele unei bucăți de sticlă dreptunghiulară, în ax vertical. Compoziția combină tema Răstignirii cu reprezentarea iconografică a Sfinților Împărați Constantin și Elena, care susțin simbolic, crucea găsită de Împărăteasa Elena la Ierusalim. Redați în picioare, din ușor semiprofil, sub brațele crucii sfinții plete castanii, lăsate pe umeri, coroane sub formă de tocă, veșminte identice(mantii roșii, cu falduri trasate cu alb). În mâna liberă țin câte o cruce pe care o sprijină pe umăr. Crucea, axul de simetrie al compoziției, pictată cu roșu sângeriu, și chenar verde pe margine accentuat la capetele brațelor. În partea de jos - frunze înguste, amintind de ipostaza de pom al vieții atribuită crucii. În locul unde este susținută de sfinți sunt pictate două flori mov. Isus are părul castaniu, lung, ochii închiși, capul plecat pe umărul stâng. În jurul mijlocului, veșmânt verde. Nimbul cruciger. Câmpul este bicolor,caracteristic Niculei târzii,(ca dealtfel întreaga compoziție) jumătatea inferioară -galben orange intens, sus alb-bleu,decorat cu ruje. Rama profilată este vopsită cu negru și încheiată oblic la colțuri.

Interior, casa Sălciua, Alba