Piesă de formă semicirculară în secțiune, cu partea inferioară ce are aspectul unei cupe, din care pleacă 22 de cuie metalice de cca. 10 cm. Pe partea superioară este prevăzută cu un mâner pentru manipulare. Toate părțile sunt prinse cu cuie. Cromatică: maro închis/brun; negru.

Farfurie de formă tronconică, adâncită, cu buza evazată, smălțuită în interior și la exterior (buza). Pe fund are o marcă în formă de ”X” de culoare albă. Cromatică: cărămiziu, alb.

farfurie

Icoana reprezintă Sfânta Treime. Dumnezeu-Tatăl are globul pământesc bronziu pe genunchi și arătă cu mâna dreaptă, în care are sceptrul împărătesc cu crucea, Bincuvântând întreaga lume. Dumnezeu-Fiul are Crucea pe umărul drept. Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul sunt înveșmântați în roșu vermillon-acajou, cu sacosuri albe, dungate cu liniuțe subțiri albastre. Amândoi-dimpreună se sprijină cu picioarele pe o mandorlă de nouri albi-gri, rotunzi și bogați, fiind așezați ca pe un tron împărătesc. Deasupra, în registrul superior este un spațiu luminos de auriu de chihlimbar, din care pe un mănunchi de raze luminoase, se pogoară Sfântul Duh, sub forma porumbelului alb. Astfel este prezentă întreaga Sfântă Treime. Între Dumnzeu-Tatăl, Fiul și Sfântul Duh este un spațiu galben-auriu. Fondul icoanei este cerul albastru cerulem-regal, încadrat de un chenar decorativ geometrizant format din semicercuri roșii, asemenea unor petale de ruje. Inscripția din româno-chirilică se traduce Treime. Cromatica este luminoasă și armonioasă: roșu vermillon-acajou, verde văratic-mușchi de pădure, albastru ceruleum-regal, auriu-bronziu, galben-chihlimbar, gri, brun, alb, negru. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie roșii-ocru și mantie roșie și mână caii neînaripați. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat și un țăran plugar, care ară pământul cu un car tras de doi boi albi, care merg în paralel cu caii roșii de la carul de foc. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. În registrul superior, fiind trei registre paralele, este un înger păzitor, cu aripile întinse pe o mandorlă de nouri. Între cele trei registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, alb, albastru ultramarin bleumarin, verde mușchi-de-pădure, galben-ocru, auriu-bronziu, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Ilie. Icoana este de Țara Oltului.