Obiect monoxil realizat prin cioplire din lemn de esență moale. Obiectul este format dintr-o parte mai lată semicirculară, cioplită pe concav, formând un căuc. Căucul se continuă cu o coadă îngustă, aplatizată, ce se subțiază spre capăt. Imediat sub căuc sunt cioplite trei linii orizontale. Prezintă urme de uzură funcțională. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Icoana este un prăznicar cu patru sfinți ierahi și mucenici, pictați în patru medalioane ovoidale negre, realizându-se o fereastră în cruce, despărțite între ele de simbolul creștin crucea - trei pe verticală, centru și două pe orizontală centru. Axele prăznicarului în cruce sunt formate din cruci mai mici. În ordinea acelor de ceasornic, sunt Sfântul Mare Prorooc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul Mare Ierarh Nicolae făcătorul de minuni, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtător de Biruință și Sfântul Mare Mucenic Dimitrie izvorâtor de mir. Chipurile și trăsăturile fețelor sunt expresive, culoarea predominantă a veșmintelor este roșu vermillon, orange. Cromatica este vie și puternică: galben chihlimbar, negru, roșu vermillon, orange, acajou, brun, cafeniu, verde, gri. Inscripția din româno-chirilică se traduce: Sf Ioan, Sf Nicolae, Sf Gheorghe, Sf Dimitrie.

Obiect monixil de dimensiuni medii, realizat din lemn de salcie. Trocuța este de formă dreptunghiulară, cu capetele rotunjite și baza semicirculară. Piesa prezintă două prelungiri, ușor stilizate, cu rol de mânere. Obiectul a fost realizat prin tăierea, scobirea și tesluirea surplusului de lemn. Decorul simplist este prezent doar la nivelul mânerelor. Molda era folosită în gospodărie pentru pregătirea cozonacului. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Lingură cu coada dreaptă și căucul oval. Pe coadă, în apropiere de căuc, are două linii transversale ca ornament. Spre capătul cozii, pe ambele părți, are câte doi „dinți de lup”. Cromatică: culoarea lemnului învechit. Prezintă uzură funcțională

Icoana o reprezintă pe Sfânta Mare Cuvioasă Parascheva din Epivat, Tracia, cu Sfintele Moaște la Iași. Are crucea și o ramură de finic în mâna dreaptă. Este îmbrăcată în cămașă lungă albă - sacos, acoperit cu veșmânt roșu vermillon, orange cu interiorul căptușit cu brun-maro, verde, nuanța spanac-avocado și griuri. Maforiomul este închis la gât cu o broșă - fibulă neagră. Peste maforionul roșu, sfânta cuvioasă are coroniță și aureolă. Fondul icoanei este cerul albastru regal. Compoziția este elaborată și detaliile se întrepătrund armonios cu alternanța cromatică. Este o icoană cu aer prețios, specific Niculei. Icoana este foarte frumos realizată artistic și estetic, finețea nuanțelor cromatice și expresivitatea sfintei cuvioase remarcându-se într-un mod deosebit. Inscripția din româno-chrilică se traduce Parascheva. Cromatica tomnatică, specifică Niculei, este armonioasă: roșu vermillon, orange, albastru regal, brun, maro, ocru, verde spanac-avocado, negru, alb.