Mașină de bătut untul, de dimensiuni reduse, formată din două elemente; vasul din sticlă și capacul, care susține întreg mecanismul de batere a untului, realizat din elemente metalice și din lemn. Borcanul este de formă patrulateră, cu colțurile rotunjite. Mecanismul de obținere a untului, susținut de capac este compus dintr-un cadru cu mâner din lemn de stejar, care acționează o rotiță, ce acționează un ax cu paletă dreptunghiulară din lemn de salcie, în capătul inferior. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: culoarea patinată a metalului; culoarea patinată a lemnnului.

Icoana îi reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Mântuitorului Iisus Hristos și pe Sfântul Mare Ierarh Vasile cel Mare. Cel dintâi este simbolul pocăinței și cel de-al doilea este asprimea dezlegărilor. Sfântul Ioan Botezătorul este îmbrăcat cu o mantie roșie vermillon și ocru și un himation gri-brun sau o haină din păr de cămilă. Este desculț și are aripi de înger. Sfântul Mare Ierarh Vasile cel Mare este îmbrăcat în veșminte liturgice de arhiereu, cu mantie roșie vermillon, sacos alb-gri, epitrahil-patrafir galben, mithră mitopolitană și ține în mâna stânga Sfânta Evanghelie închisă și cu mâna dreaptă binecuvintează. În registrul superior, într-un semicerc de raze, asemenea unei mandorle de nouri, ca într-o deschidere de Ceruri, este Maica Domnului cu Pruncul Iisus Hristos în brațe, amândoi arătând Calea, ocrotind, păzind și binecuvântând. Maica Domnului este Orantă, adică rugătoare. Fondul icoanei este albastru ceruleum, pe care sunt câteva flori mari galben-verzi și doi aștri decorativi. Soarele, luna, stelele și florile adeseori se suprapun simbolic și semantic în icoanele din Țara Oltului. Cromatica este armonioasă, luminoasă și vie: roșu vermillon, galben, ocru, verde, albastru ceruleuum, alb, negru.

Icoana reprezintă Punerea în mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos. Prohodul Domnului. Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este învelit în țesătura giulgiului alb-gri, cu fire diafane galbene de lumină, amintind de Lumina Învierii. Maica Domnului împreună cu Sfinții Iosif din Arimateea, Nicodim și două femei mironosițe aducătoare de mir țin în brațe trupul Mântuitorului. Compozițional se creează astfel o imagine concentrică de corabie, cu Crucea Răstignirii ca și catarg, corabia prefigurând Biserica. Giulgiul și îmbrățișarea celor apropiați, uniți întru dragoste și suferință, reprezintă axa orizontală perpendiculară pe Cruce. Compoziția este echilibrată, simetrică și circulară. Maica Domnului este îmbrăcată în veșmânt cu maforiom roșu vermillon, cu sacos roșu vermillon și interiorul căptușit cu verde văratic. Fondul icoanei este cerul albastru ceruleum-cobalt, în registrul superior și de mijloc și un spațiu de galben-chihlmbar, în registrul inferior, în jurul mormântului Mântuitorului Iisus Hristos. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ geometrizant alb, dublat de un chenar fitomorf, format dintr-o ghirlandă de 10-12 ruje roșii vermillon, cu interiorul galben-verde. În ghirlanda de ruje, sunt intercalate cele două elemente astrale martore: Soarele și Luna. Simetric și armonios, sunt 6 sfeșnice cu lumânări arzânde, lângă Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, învăluit în giulgiu. Cromatica este armonioasă și luminos-pastelată: roșu vermillon, albastru cobalt, ceruleum, verde văratic-forest, galben chihlimbar, alb și negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Îngroparea Lui IC XC Iisus Hristos. Icoana este din Țara Oltului, Șcheii Brașovului.

La buză cana este modelată într-un cioc de scurgere a apei. De la gâtul relativ gros se trece ușor spre corpul vasului mai bombat, vasul amintind prin aceasta de forma vechilor vase romane. În interior, gâtul este prevăzut cu o sită, aplicată, din lut ce nu permite intrarea impurităților mari. Un brâu pictat cu pensula și cu degetul (maron-negru) face trecerea între gât și corpul vasului. Valul este întretăiat de trei șanțuri canelate. Vasul este prevăzut cu o toartă ce pornește de la baza buzei spre corpul acestuia. Cromatică: fond: cărămiziu.

Obiect folosit în cadrul industriei casnice textile format din: ”crăcan”, brațe și aripi. Talpa este scurtă în cruce, corpul este de secțiune hexagonală, neregulată, decorat cu motive geometrice obținute din strunjire. Cele două brațe prezintă găuri spre extremități în care se fixează cele două ”aripi” pe care se adună firul textil. Cromatică: maron închis.