Recipient de formă bitronconică, alcătuit din 12 doage, două capace, două cercuri, și un cep. Cele 12 doage sunt prinse prin gardinare de cele două capace laterale, realizate din câte o bucată de lemn. Doagele sunt susținute la exterior de două cercuri, poziționate cât mai înspre capete. Unul din capace prezintă un orificiu circular (vrană), într-o parte, în care este introdus un dop cilindric. Cercurile sunt metalice, închise prin suprapunere și nituite. Cromatică: culoarea patinată a lemnului; negru.

Maica Domnului Îndurerată este pictată în proporție obișnuită la această tematică iconografică, ocupând două treimi din suprafața icoanei. Poartă un maforion albastru regal, căptușit cu interiorul roșu dungat fin cu alb, cu sacos albastru bleu-ciel în caroiaj fin alb și fâșii galbene verticale. Are bordura dantelată cu foiță aurie, cu cele trei stele aurii-bronzii, semnele Maicii Domnului, vârstele Fecioriei. În registrul inferior dreapta, este redat Mântuitorul Iisus Hristos răstignit pe cruce, simbolizând jertfa, patima, durerea, tristețea Maicii Fiului Lui Dumnezeu. În registrul superior, pe un fond crem-ivoriu luminos-deschis sunt elemente astrale punctiforme, steluțe aurii și negre și deasupra întregii compoziții narative iconografice este o ramură dintr-o ghirlandă de trandafiri roșii cu frunze albastre, pictată asemenea unei arcade-bolți de biserică. Deasupra Crucii Mântuitorului Iisus Hristos sunt trei valuri galbene paralele, reprezentând Sfânta Treime ocrotitoare și totodată a treia zi a Învierii Domnului. Chipul Maicii Domnului este de o expresivitate aparte. Chenarul decorativ geometrizant este specific picturii lui Matei Țimforea, format fiind din elemente romboidale prețioase și dantelărie aurie. Cromatica este armonioasă, luminoasă și delicată: roșu vermillon, albastru cobalt și bleu-ciel, galben chihlimbar, crem-ivoriu, brun-bronziu, negru, alb. Icoana este de Țara Făgărașului, aparținând lui Matei Țimforea, din Cârțișoara. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC MP Iisus Hristos Maica Domnului.

Sfeșnic

Sfânta Mare Cuvioasă Parascheva de la Iași are crucea și ramura de finic în mâna dreaptă. Este îmbrăcată în veșmânt roșu vermillon, cu interiorul căptușit cu negru și griuri. Peste maforionul roșu, sfânta cuvioasă are aureolă. Fondul icoanei este cerul întunecat. Este o icoană cu aer cald, tomnatic, de octombrie 14, Praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva. Inscripția din româno-chirilică, de pe fondul întunecat al icoanei, se traduce Sfânta Cuvioasă Parascheva. Are mâna stângă deschisă înspre privirea noastră, transmițând energia harică, mâna fiind în legătură cu ramura de finic, în formă de flacără. Icoana este foarte frumos realizată artistic și estetic, finețea nuanțelor cromatice și expresivitatea sfintei cuvioase remarcându-se într-un mod deosebit. Cromatica: roșu vermillon, brun-cafeniu, negru, ocru, gri, alb. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de o ramă verde, reliefată din aceeași bucată de lemn.

Cutie din lemn de brad de formă paralelipipedică, cu capac la partea superioară; cu mâner metalic fixat pe suprafața capacului într-o platbandă metalică, aceasta fiind la rândul ei prinsă de suprafața lemnoasă. Colțurile capacului sunt ușor rotunjite. Culoarea naturală a lemnului. Balamale metalice. Prinderea scândurilor este realizată prin cuie metalice.