Lingurile care au coada decorată și sunt linguri pentru decor, nu pentru mâncat. Sunt obiecte formate din coadă și găvan. Găvanul este ovoidal și puțin ciobit, iar coada are un profil foarte decupat, format din trei ramificații; pe ultima stau două păsări afrontate, cu penaj crestat cu cuțitul formând o inimă. Cele trei cîmpuri decorative au suprafața decorată cu motivul dinte de lup.

Figurină fluier care reprezintă o pasăre de culoare albă. Aripile ușor ieșite în relief sînt de colorate cu puncte de culoare albastră; pe gît penele sint sugerate de pete discrete de culoare maro; ochi realizați cu aceeași culoare. Corpul păsării este ușor ridicat iar fluierul propriu - zis are culoare cărămizie. Această piesă era utilizată de către copii în diferite jocuri.

Parte componentă a unor podoabe mai complexe - „lanțuri cu inele”, purtate pentru protecție și prestanță, pentru a arăta comunității cinstea femeii, dar și la podoaba specifică costumului pădurencelor, numită „chei pe chici”, în fapt o bucată de piele peste care sunt montate mici plăcuțe din aramă, turnate în tipare, împodobite cu nasturi colorați și de care se atârnă atât inele, cât și chei, legată sub centură, pe șold. Inelele erau primite de viitoarea nevastă de la mamă, soacră sau și le procura singură de la târg. Podoabele se purtau doar la tinerețe, până pe la 30 de ani, când femeia schimba cămașa roșie (însemn al tinereții) cu cămașa neagră (însemn al maturității și al bătrâneții). Erau purtate zi de zi, pentru protecție, atunci când nevasta mergea la pădure cu mâncare pentru bărbatului său. Zgomotul produs în mișcare de cheile și inelele de pe lanțuri speriau jivinele pădurii. De asemenea, se purtau la sărbători pentru a acompania muzica și dansul de la horă, ca niște zurgălăi. Decorul inelului se desfășoară pe banda inelului, mai bogat în partea frontală și mai simplu în rest. Ornamentele gravate sunt dispuse în 3 chenare cu laturile zimțate. În chenarul central se distinge o cruce în X încrustată în roșu corai, cu un punct de culoare albastră în centru și câte două puncte galbene în lateral; crucea este dublată de o cruce gravată. În fiecare chenar lateral se distinge câte un meandru încrustate în roșu, alternant cu puncte în galben și albastru, dublat cu linii în zig - zag gravate. Restul benzii inelului este decorat cu o linie în zig - zag, gravată. Cromatică: culoarea naturală a metalului, roșu, galben, albastru.

Căucul este un vas format din coadă și găvan (vasul propriu - zis), realizat de ciobani la stână și utilizat pentru băut apă. Este frumos ornamentat, utilizând briceagul cu minuțiozitatea celui care păștea oile cu lunile și purtat la brâu, avea, de asemenea, o valoare personală și socială pentru ciobani. Obiectul are formă bitronconică, având un brâu zimțat în relief și un bumb în partea opusă toartei, pentru o curgere „adunată” a apei. Toarta plată este perforată. Găvanul este ornamentat la gură cu zimți și linie frântă din cositor încrustat, pe mijloc are un brâu zimțat, iar sub el și la bază are semicercuri concentrice. Pe fund are o floare cu cinci petale, înscrisă într-un cerc. Coada este ornamentată cu zimți crestați și este perforată pentru agățare la brâu.

Obiect confecționat din opt doage, susținute de două cercuri plasate câte unul în partea de sus și cea de jos. Prezintă două toarte laterale arcuite. Decorul pirogravat constă înr-un șir de romburi amplasat între cele două cercuri; sub buză un șir de semicercuri și două șiruri de flori stilizate obținute printr-un grupaj de patru puncte; pe toarte sunt șiruri de flori stilizate obținute prin același procedeu. Păstrează culoarea naturală a lemnului, iar ornamentele sunt negre datorită tehnicii pirogravurii.