Recipient de formă tronconică realizat din paisprezece doage din lemn de brad, legate cu două cercuri metalice. Prezintă o toartă monoxilă din lemn de tei. Decor geometrizant: amplasat pe toartă cu motive geometrice propriu-zise: zig-zag-ul. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Recipentul are formă tronconică fiind realizat dintr-o succesiune de doage de brad prinse prin intremediul a cinci cercuri relizate din coajă de brad suprapuse pentru o mai bună fixare și consolidare a structurii recipientului. Cercul de lemn care strânge buza vasului este fixat suplimentar de corpul vasului prin interemediul cuielor metalice. Una dintre doagele componente este supraînălțată, aplatizată cu rol de mâner. Prezintă urme de uzură. Bătălăul are formă cilindrică fiind mai lung decât înălțimea vasului. Prezintă la terminație un disc perforat. Cromatica: culoarea naturală a lemnului.

Tânără săsoaică în port popular de sărbătoare din Șelimbăr. Portul este compus din: pe cap borten din catifea neagră, scoasă în evidență de panglicile cu motive florale care atârnă până la tivul rochiei; la gât pafta peste cămașa albă, pe deasupra unei veste; în talie cordon metalic; rochie și șorț brodat cu motive florale. În mâna dreaptă ține un buchețel de flori. Pe cartonul pe care este lipită fotografia, în partea de jos, sunt menționate cu culoare roșie marca și adresa atelierului fotografic. Fotografia prezintă urme de lipire / dezlipire de pe un alt suport. Pe verso marca atelierului fotografic, însemnări manuscrise cu creion, urme de lipire / dezlipire de pe un alt suport; număr inventar MCPR 661.

Unealta are formă de „T”, fiind compusă dintr-un mâner de lemn și o bară cu muchii ascuțite la un capăt. Burghiul de mână este întrebuințat în atelierul de dulgher/tâmplar la executarea perforaților în lemn. Sfredelul beneficiază de două spire pe burghiu și un mâner de lemn mai gros în locul unde se îmbinâ cu burghiul. Mânerul are fixată o scoabă mică într-o parte, ce ajută la rotirea burghiului. La îmbinarea mânerului cu burghiul și scoaba, se identifică o legătură cu sârmă cu rol de întărire. Cromatică: brun-închis; negru. Obiectul este nedecorat.

Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este învelit în țesătura giulgiului verde-auriu, ca într-o albie sau înfășare a unui prunc. Maica Domnului împreună cu Sfinții Iosif din Arimateea, Nicodim și trei femei mironosițe aducătoare de mir țin în brațe trupul Mântuitorului. Compozițional se creează astfel o imagine concentrică de corabie, cu Crucea Răstignirii ca și catarg, corabia prefigurând Biserica. Giulgiul și îmbrățișarea celor apropiați, uniți întru dragoste și suferință, reprezintă axa orizontală perpendiculară pe Cruce. Maica Domnului Îndurerată, Jalnică și Plângătoare este înveșmântată în mantie cu maforion albastru și verde, Sfinții Iosif și Nicodim au rozul-orange-somon amestecat cu nuanța de roșu-vermillon și albastru bleu-ciel în veșminte și cele trei femei mironosițe poartă vase cu mir, în formă de alabastru. Mironosițele sunt primele martore ale Învierii Domnului Iisus Hristos. În spatele Maicii Domnului și a femeilor mironosițe sunt doi îngeri și 6 heruvimi și serafimi. Crucea este înscrisă într-un cerc verde, de Duh-Sfânt, iar în registrul superior îndepărtat sunt cerul albastru și dealuri galbene de Lumină - este Împărăția Cerurilor în Învierea Domnului Iisus Hristos. Compoziția este echilibrată, simetrică și circulară. În registrul inferior, sunt alți doi îmbrăcați în roșu-roz, care susțin Trupul Mântuitorului învelit în giulgiul verde-auriu. Cromatica este deosebită, foarte vie, în contrast cu sobrietatea suferinței izvorâte din întreaga tematică iconografică a Prohodului Domnului Iisus Hristos, fiind alcătuită din roșu vermillon, roz, orange, albastru bleu-ciel, galben-ocru, verde kaki, olive, alb și negru. Trăsăturile personajelor sunt fin desenate, tristețea și durerea dezvăluindu-se. În inscripția româno-chirilică se dezvăluie pe cruce ICXC Iisus Hristos Îngroparea. Rama are lipsă laterala din stângă.