Piesă tradițională, cu formă rectangulară, capătul inferior fiind cioplit în formă piramidală, realizată dintr-o singură bucată de lemn prin cioplire și scobire. Una dintre laturile suportului este cioplită sub forma unei agățători care intermediază atașarea obiectului de pantalonii cosașului. Are culoarea naturală a lemnului.

Tema este redată sub forma "Ospitalității lui Avraam", care se petrece în fața cortului lui Avraam. În prim plan cei trei îngeri așezați la o masă semicirculară. În planul doi, Avraam și Sara îi slujesc. Pe masă se află câte o azimă în fața tinerilor, în centru un potir. Îngerii sunt așezați simetric, unul în stânga, altul în dreapta, celălalt în spatele mesei. Înveșmântați cu chiton și himation, în culori complementare(roșu și bleumarin cei din față, posibil repictare, nuanțe mai deschise). Chipurile copilărești, asemănătoare, privirea melancolică, plete castanii lăsate pe spate. Aripi mari și aureole mărginite cu alb.Îngerii din față cu picioarele goale pe un subpedum. În planul doi Avraam,(în vârstă, cu chiton roșu și himation albastru) și Sara înveșmântată cu maforion roșu stins. Scena se proiectează pe fondul bleu(cerul) completat cu elemente de arhitectură. Tehnica picturală - iluminare treptată, chipurile expresive, proporțiile respectate. Compoziție echilibrată, cromatica dominată de culorile reci, cu nuanțe accentuate de culorile pe bază de ulei. Chenar lat de culoare brun roșcat, care se regăsește și pe spatele icoanei. Această culoare ulterioară a acoperit urmele de flacără de lumânare sau candelă de pe fața icoanei. După înlocuirea "e"-ului final cu "i" ar putea fi atribuită spațiului Moldovei.

Icoana este pictată pe dosul unei bucăți de sticlă de formă dreptunghiulară în ax vertical. Sfinții apostoli, 3/4 reprezentați în picioare, cu Biserica lui Hristos între ei(în icoanele vechi sfinții țineau pe mâini miniatura bisericii, simbolizând Biserica lui Hristos). Chipurile sunt asemănătoare, amândoi cu barbă și părul lung, castaniu lăsat pe umeri(cf. Reprezentărilor canonice sf. Petru are părul și barba albe). Sf. Pavel ține în mâna stângă toiagul(a se vedea scena de pe drumul Damascului) iar sf. Petru cheia Raiului în dreapta. Cealaltă mână o țin ambii la piept, în semn de smerenie. Veșmintele sunt lungi, tunici roșii, monumentalitatea caracteristică icoanelor vechi fiind diluată de policromie. Aureolele trasate cu mâna liberă sunt umplute cu galben-ocru. Între ei se află schițată o biserică, printr-o turlă înaltă acoperită cu olane roșii, avînd o cruce în vârf. Geamurile și ușile cu partea superioară ovoidală amintesc de costrucțiile gotice. Câmpul este de culoare bleu, ornamentat cu elemente florale inspirate din modelele austriece. Întreaga compoziție este ușor asimetrică, de la amplasarea sf. Apostoli(sf Petru mai spre centru) și înălțimea lor(sf. Petru mai scund) la ramurile dispuse în spațiul câmpului. Compoziția este mai complicată decât în perioada primelor icoane de la Nicula, dar rămâne apropiată de elementarul caracteristic acestora. Desenul, puțin mai evoluat, dar destul de stângaci și naiv. Culorile vii, paleta cromatică bogată(roșu, alb, verde, galben-ocru, albastru, bleu,negru), asimetria, creează o impresie plăcută. Inscripția este scrisă cu majuscule subțiri negre, inegale, S ul fiind din grafia chirilică, restul caractere latine. Rama(adaugată recent) culoarea lemnului natur, este formată din 4 șipculițe cu profilul rotunjit

Piesă de mobilier, alcătuită dintr-un blat dreptunghiular și patru picioare de secțiune cilindrică. Picioarele sunt dispuse oblic și fixate de blat în cep cu pană bătută în despicătură. Are culoarea naturală a lemnului.

Plută pe apă (Fundu Moldovei 1928)