Speriatul

Ionescu-Valbudea, Ștefan

Ca și "Mihai Nebunul", sculptura "Speriatul" este o operă de analiză psihologică și anatomică. Demonstrând preocupări și afinități cu gândirea lui Rodin, artistul caută să realizeze caracterul profund al unei realități și nu aspectul ei exterior. Nebunia, teama, spaimele, tot felul de anomalii ale afectului spiritului uman, starea de emotivitate peste limitele logicului le-au investigat subiectivist neoromanticii. Materializarea lor în ținută, exprimarea puternică a unui sentiment tragic al omului sunt reprezentate și la Valbudea în "Speriatul", operă din prima sa fază de creație. După gipsul original, transferat muzeului de la Pinacoteca Statului în 1950, s-a turnat în 1961, o copie în bronz la Combinatul Fondului Plastic din București (inv. 66432/1342).