Pistol de cavalerie austriac, sistem cu capse, cal. 16 mm

1854

Pistol de cavalerie austriac (Kavalleriepistole M 1844/1851), sistem modificat cu capse. De la apariția lor, spre finalul secolului al XVI-lea și până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pistoalele militare erau considerate o armă specifică mai ales cavaleriei. Pistoalele de cavalerie (eng. horse pistol, germ. Pferdepistole) ale secolului al XVIII-lea, folosite în mai multe conflicte europene (ultimul fiind Războiul Franco-Prusac), se remarcă prin robustețe și design, fiind concepute pentru a fi purtate în tocuri legate de șa și folosite mai ales drept armă de autoapărare. Totodată, cele specifice spațiului german au drept caracteristică și lipsa vergelei de încărcare (poziționată în mod normal în ori sub uluc), deoarece, pentru prevenirea scăpării/pierderii sale în timpul folosirii, era purtată legată de banduliera cartușierei. Conform regulamentelor epocii, bătaia eficace a unui astfel de pistol era de până la 25 de metri. Pistol de factură austriacă, sistem cu capse modificat probabil din sistem Augustin (cu tub), cel mai probabil M1844/1851. Țeava (neghintuită, având diametrul de 16 mm la gură), trăgaciul, platina, cocoșul, suportul pentru capse, șuruburile, niturile și mecanismele sunt realizate din oțel. Mânerul și ulucul armei constituie o singură piesă, realizată din lemn fasonat. Garda trăgaciului, capătul mânerului (cu scop de protecție a lemnului și de folosire ca măciucă) și colierul care fixează țeava de uluc realizate din alamă. Cocoșul-percutor are trei poziții, cea intermediară acționând drept siguranță prin blocarea trăgaciului, cu creasta incizată diagonal pentru aderență sporită la folosire, iar țeava are patru incizii orizontale în partea din față, cu rol probabil în asamblarea armei. Colier prevăzut în partea din față cu o protuberanță semicirculară din profil, cu rol de cui al cătării. Capătul mânerului este prevăzut cu două orificii acoperite cu șuruburi, cu rol de fixare, respectiv pentru posibilitatea atașării inelului pentru legarea unui șnur. Componentele armei sunt fixate prin nituri și șuruburi din oțel. Arma se încărca pe la gura țevii și folosea proiectile sferice de calibrul 16 mm în cartușe de hârtie. Prezintă marcaje realizate prin poansonare, astfel: 854 pe platină (anul de producție 1854), 20 pe colier și II pe mâner (cel mai probabil numere de serie), M.T. și marcă pe partea stângă a țevii (posibil mărci de control). Țeavă găurită de două ori cu scopul scoaterii din funcțiune a armei. Pistolul a fost restaurat, aplicându-i-se ulterior un strat de lac. Complet, cu mecanisme în stare de funcționare. Prezintă zgârieturi și ciobituri pe partea din lemn, respectiv urme de coroziune pe părțile metalice. Pistolul a ajuns în spațiul românesc din zona Imperiului Habsburgic, ca parte a dotării oficiale a cavaleriei austriece (spre exemplu în timpul ocupației Principatelor din timpul Războiului Crimeii) ori ca parte a dotării armatelor regulamentare cu arme albe și de foc austriece în anii 1840. Provine din colecția veche a Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț