Lingură din lemn de tei constând dintr-o parte scobită, concavă (căuș) și o coadă. Căușul este oval, ușor ascuțit; coada aplatizată în plan orizontal. Vârful cozii este traforat. În partea inferioară a cozii, pe spate, se disting două crestături decorative de formă elipsoidală. Decor geometrizant. Culoarea naturală a lemnului. Lucrată manual.

Unealtă formată dintr-un mâner lung cilindric care are la capete fixate câte o lamă ascuțită cu capătul îndoit. Ambele tăișuri sunt fixate cu câte o mănușă din fier. Cromatică: culoarea patinată a lemnului; negru.

Mobilier de șezut din lemn de esență tare, prevăzut cu spătar, blat și patru picioare de secțiune circulară, dispuse oblic în șezut. Blatul are formă de trapez cu colțurile de la baza lată tăiată oblic. Spătarul prezintă diferite decupaje (un ”V” care aduce a inimioară și două elipse alungite). Cromatică: culoarea patinată a lemnului. Prezintă urme de zură funcțională.

Piesă de lemn sub formă de arc cu laturile egale, prevăzut la cele două capete cu două ieșituri, întărite ulterior cu cuie. Ieșiturile sunt sub forma unor ciocuri, de care se agață vasele pentru transportul lichidelor. Cromatică: culoarea patinată a lemnului; negru.

Icoana este pictată pe lemn și o reprezintă pe Maica Domnului „Îndrumătoarea” (Hodighitria), „Cea care arată calea”, cu Pruncul în brațe. Conform Tradiției Bisericii, tema a fost pictată pentru prima dată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, în timpul vieții pământești a Fecioarei Maria. Maica Domnului poartă un maforion roșu și arată cu mâna dreaptă înspre Fiul său, acesta, la rândul Lui, arătând cu mâna stângă înspre Maica Sa. Pe fundal sunt pictate stele. Rama are trei chenare pictate în albastru, verde și roșu. Icoana prezintă în partea superioară câte o balama pe latura stângă și cea dreaptă, probabil deservind în trecut rolul de triptic. Cromatică: fond albastru închis; roșu; verde; portocaliu; galben; alb.