Recipient tronconic de mari dimensiuni, realizat din nouăsprezece doage din lemn de brad, strânse în patru cercuri metalice, care la rândul lor sunt prinse la capete prin nituire. Ciubărul prezintă în partea superioră o doagă mai lungă, formând astfel un mâner, cu „ureche”, care permite manipularea obiectului. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai albi, cu șaua roșie cu un soare galben. Sfântul este îmbrăcat în straie negre-galbene și mantie roșie și mână caii, cu aripi verzi-smarald-gri întunecate. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. Este ajutat de un înger-searafim, cu aripile verzi, să mâne carul de foc. Cerurile albastre întunecate au o deschidere mare de lumină galbenă. În registrul inferior, este un câmp din mandorle, bogate de nouri albi-gri-bej, rotunzi, care despart Cerurile de Pământ. Întreaga compoziție tematic-iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de 4 flori, cu petale roșii, asemenea unor margarete, care se combină armonios cu cele patru roți ale carului - rotițe roșii, ca niște floricele. În ghirlanda de flori se încadrează și două elemente astrale - soarele și luna. Cromatica este armonioasă și luminoasă: roșu vermillon, verde smarald-kaki, galben chihlimbar, brun, albastru-indigo, alb, negru. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Unealtă agricolă, de plugărit, de forma unui grătar cu dinți, realizată dintr-un cadru de lemn (în formă de gratie sau plasă), compus din 6 grindeie, două mai lungi la extremități, și 4 mai scurte, dispuse între cele două lungi și paralele cu ele. Pe cele două laturi scurte, la extremități, prin grindeie trece câte o bară metalică aplatizată, cu rol în fixarea lor, prinsă cu piroane lungi, de fiecare grindei. La capul cadrului se observă o țeavă de care se prinde calul, pentru o rezistentă sporită. Țeava trece prin cele două grindeie lungi și este fixată tot cu piroane lungi. De bară este legată o funie, din șnururi împletite. Dinții sunt de fier, ascuțiți/opriți de "floare" în cadrul de lemn. Cromatică: maro brun-deschis cenușiu (lemnul), negru (dinții, cuiele).

Mântuitorul Iisus Hristos, fiind răstignit pe Cruce, are în dreapta pe ucenicul cel iubit, care a stat lipit de pieptul Învățătorului, la Cina cea de Taină, mai precis, pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, Evanghelistul Iubirii și în stânga pe Maica Domnului Îndurerată, Jalnică și Plângătoare. Veșmintele Maicii Domnului sunt albastre și brune (albastrul este culoarea Maicii Domnului) și mantia brun-acajou. Sfântul Ioan este îmbrăcat în brun și albastru. Mântuitorul Iisus Hristos are o țesătură verde închisă în jurul mijlocului și a coapselor. Icoana este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format din ruje pe un lujer, cu frunze. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru ceruleum, brun, maro, acajou, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Restignirea. Între cruce și Maica Domnului și Sfântul Ioan sunt două flori albastre, asemenea unor lalele albastre, aducând imaginea la două sfeșnice arzânde și luminânde.

Obiect monoxil de mici dimensiuni, realizat din lemn de salcie. Lingura este formată din căucul oviform, din care pornește coada dreaptă, lungă. În capătul opus, colțurile cozii au fost tăiate. Piesa prezintă decor geometrizant incizat, la nivelul cozii: două linii orizontale drepte, dispuse în proximitatea cozii. Lingura avea un rol divers în bucătărie, fiind folosită însă în mod special pentru servirea mâncării. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.