Daltă cu corpul rectangular în secțiune, cu lama ascuțită pe o singură parte. La capătul opus al lamei, dalta dispune de un "guler" de unde pornește mânerul de lemn. Cele două capete ale mânerului sunt subțiate prin strunjire. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Sfântul Haralambie este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos roșu vermillon și albastru cobalt, cu elemente decorative florale brune și epitrahil brun-stacojiu-roz, cu patru cruci, mithră, bederniță albastră și aureolă. Cu mâna dreaptă binecuvântează și cu mâna stângă ține Sfânta Evanghelie închisă. Tot cu mâna dreaptă, binecuvântând, ține și în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - o vietate goală și diavol, cu trăsături umane. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. Fondul este verde, culoarea Duhului Sfânt, cu elemente decorative vegetale - flori roșii, pe straturi paralele de galben și verde, alternativ dispuse. Compoziția iconografică este îmbelșugat-echilibrată cu elemente de arhitectură. Întreaga compoziție este încadrată de două coloane și o arcadă-boltă de biserică. În exteriorul bisericii ideatice, fondul icoanei este albastru ceruleum, decorat cu ruje roșii, stilizate. Cromatica este armonioasă și luminoasă: roșu vermillon, brun-rozaliu, albastru cobalt și bleu-ciel, verde spanac-avocado, kaki, cafeniu, galben-ocru, alb, negru. Icoana este de Țara Oltului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Haralambie.

Spărgător de alune

Recipientul de formă tronconică, realizat din nouă doage din lemn de brad și strâns cu două cercuri împletite din lemn de alun. Vasul prezintă un mâner, realizat dintr-o doagă mai lungă, găurită în capătul superior, care formează astfel o „ureche”. Vasul prezintă uzură funcțională. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este învelit în țesătura giulgiului alb, ca într-o albie sau înfășare a unui prunc. Maica Domnului împreună cu Sfinții Iosif din Arimateea, Nicodim și două femei mironosițe aducătoare de mir țin în brațe trupul Mântuitorului. Compozițional se creează astfel o imagine concentrică de corabie, cu Crucea Răstignirii ca și catarg, corabia prefigurând Biserica. Giulgiul și îmbrățișarea celor apropiați, uniți întru dragoste și suferință, reprezintă axa orizontală perpendiculară pe Cruce. Maica Domnului Îndurerată, Jalnică și Plângătoare este înveșmântată în mantie cu maforion negru, Sfinții Iosif și Nicodim au rozul amestecat cu nuanța de roșu-vermillon în veșminte și cele două femei mironosițe poartă vase cu mir, în formă de alabastru. Mironosițele sunt primele martore ale Învierii Domnului Iisus Hristos. Compoziția este echilibrată, simetrică și circulară. În registrul superior, lateral lângă Cruce este un înger martor și păzitor. Cromatica este alcătuită din roșu vermillon, albastru ceruleum, galben-ocru, roz, alb și negru. Fondul icoanei este un cer albastru ceruleum deschis. Trăsăturile personajelor sunt fin desenate, tristețea și durerea dezvăluindu-se. În inscripție româno-chirilică se dezvăluie pe cruce ICXC Iisus Hristos Îngroparea.