Obiect monoxil având căucul lingurii de formă ovală ce se continuă cu o coadă lungă cu muchiile drepte. Ornamentată cu două linii dispuse pe lățimea cozii, una spre căuc și una spre partea arcuită. Prezintă orificiu pentru agățare. Cromatică: culoarea naturală a lemnului.

Vas de formă tronconică și buză cilindrică, smălțuit în interior. Decor, structurat concentric, pe pereții interiori ai vasului, ilustrând două linii albe dispuse circular ce încadrează un șir de semicercuri cu câte o mică ondulare în centru. Buza este decorată pe exterior cu o linie în val. Cromatică: fond: cărămiziu; motive: alb.

Icoana este pictată pe lemn. Scena îl reprezintă pe Sfântul Ierarh Nicolae, binecuvântând cu mâna dreaptă și ținând în mâna stângă, peste capătul omoforului, Sfânta Evanghelie. Pe spatele obiectului, în partea superioară, este fixată o mică sârmă, pentru prindere. Cromatică: roșu, galben, auriu, albastru.

Fotografie de exterior ce prezintă un grup de bărbați. Poziția corpului și a mâinilor acestora indica faptul că se află la o ceremonie. În centrul lor se află un bărbat în costum de luptător, ce are prinse de piele diferite obiecte și mânere din metal (costumul de luptător a fost identificat prin comparație cu o piesele din colecția „The Myron Bement Smith Collection. Freer Gallery of Art and Arthur M. Sackler Gallery Archives. Smithsonian Institution, Washington, D.C.”, cu număr de inventar FSA A.4 2.12.GN.26.06 și FSA A.4 2.12.GN.21.01). Imaginea este realizată pe hârtie albuminată, după un clișeu pe sticlă și este lipită pe un carton gros, de culoare gri. Pe clișeu, însemnare manuscrisă cu numărul clișeului, „238” (practică frecventă în opera lui Antoin Sevruguin). Fotografia din colecția Muzeului ASTRA face parte dintr-un album ce conține 51 de piese, realizate pe hârtie albuminată, aparținând lui Antoin Sevruguin. Acestea prezintă tipuri umane, peisaje și arhitectura din Iran de la sfârșitul secolului al XIX lea și începutul secolului al XX lea, în perioada dinastiei Qajar. Pe coperta albumului, confecționat din imitație de piele roșie, apare textul „Teheran” realizat cu tuș auriu, prin presare, încadrat într-un paspartu cu modele persane, realizat tot prin presare. Pe verso, însemnare manuscrisă, în limba germană, parțial descifrabilă: „Nr. 20. / …”; ștampilă: Muzeul „Brukenthal” Sibiu / Nr. ….; număr de inventar MCPR 2252.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-kaki și mantie roșie și mână caii cu aripile aurii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat și un țăran plugar, care se ține de carul de foc al sfântului prooroc. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. În registrul superior, fiind trei registre paralele, este Dumnezeu-Tatăl, care binecuvântează și un înger. Între cele trei registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Cerurile roșiatice, de apus de soare, au firicele albastre, iar câmpurile albastre au denivelări și movile roșiatice, astfel în registrul inferior, pământul este reprezentat pe straturi și benzi cromatice alternative de roșu, albastru și alb. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau aurii. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu, alb, albastru, verde mușchi-de-pădure, auriu-bronziu, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Ilie.