Recipient monoxil de mici dimensiuni, de formă tronconică având interiorul realizat prin scobire. Prezintă o toartă pentru manipulare. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Sfântul Mare Ierarh Nicolae, făcător de minuni, îmbrăcat în veșminte liturgice, de ierarh, sacos roșu, epitrahil-patrafir bej-crem cu trei cruci crem și omofor-felon roz murdar. Ține în mâna stângă Sfânta Evanghelie închisă și cu mâna dreapta Binecuvântează. Este unul dintre cei mai populari și iubiți sfinți, ocrotitor al caselor, familiilor și copiilor. Are barbă lungă, albă și mithră arhierească și aureolă. Fondul este negru. Icoana este încadrată de un dublu-chenar geometrizant: o rama mai îngustă și o ramă mai lată, creându-se, astfel, o perspectivă a timpului îndelungat, un tunel al veacurilor. Cromatica este distinsă și foarte palidă, fiind o icoană deteriorată, cu pierderi de culoare: negru, roșu vermillon, roz murdar, gri, ocru, maro, brun-cafeniu, alb.

Fotografie de exterior ce prezintă un grup de nomazi, cel mai probabil o familie cu nouă copii. Se remarcă în în plan secund o locuință provizorie realizată din nuiele, parțial acoperită cu o prelată. Imaginea este realizată pe hârtie albuminată, după un clișeu pe sticlă și este lipită pe un carton gros, de culoare gri. Pe clișeu, însemnare manuscrisă cu numărul clișeului, „1291” (practică frecventă în opera lui Antoin Sevruguin). Fotografia din colecția Muzeului ASTRA face parte dintr-un album ce conține 51 de piese, realizate pe hârtie albuminată, aparținând lui Antoin Sevruguin. Acestea prezintă tipuri umane, peisaje și arhitectura din Iran de la sfârșitul secolului al XIX lea și începutul secolului al XX lea, în perioada dinastiei Qajar. Pe coperta albumului, confecționat din imitație de piele roșie, apare textul „Teheran” realizat cu tuș auriu, prin presare, încadrat într-un paspartu cu modele persane, realizat tot prin presare. Pe verso, însemnare manuscrisă, în limba germană, parțial descifrabilă: „Nr. 10 (?). / …”; ștampilă: Muzeul „Brukenthal” Sibiu / Nr. ….; număr de inventar MCPR 2273.

Maica Domnului ține în brațe Pruncul Iisus Hristos, care Binecuvântează cu mâna dreaptă și ține globul pământesc cu crucea, la dimensiune foarte mică, asemenea unui măr. Maica Domnului este înveșmântată în mantie cu maforion roșu stacojiu cu interiorul negru și ciupag auriu. Pruncul Iisus Hristos este înveșmântat în roșu sângeriu și negru interior, cu aureolă. Culorile Maicii Domnului reprezintă noblețea împărătească, suferința monahică și nădejdea bucuriei Învierii. Culorile Mântuitorului reprezintă suferința monahică și patima dureroasă a Jertfei. Fondul icoanei este auriu bizantin. Chipurile și trăsăturile fețelor sunt brune, întunecate cromatic, dar luminoase prin privire, atitudine și aureole. Cromatică: roșu stacojiu, roșu, brun, bej, auriu, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce MP IC XC Maica Domnului Iisus Hristos. Icoana este încadrată de o ramă dublă: interior, aurie, exterior, bicoloră - roșu, maro.

Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este învelit în țesătura giulgiului alb, ca într-o albie sau înfășarea unui prunc. Maica Domnului împreună cu Sfinții Iosif din Arimateea, Nicodim și trei femei mironosițe aducătoare de mir țin în brațe trupul Mântuitorului. Compozițional se creează astfel o imagine concentrică de corabie, cu Crucea Răstignirii ca și catarg, corabia prefigurând Biserica. Giulgiul și îmbrățișarea celor apropiați, uniți întru dragoste și suferință, reprezintă axa orizontală perpendiculară pe Cruce. Maica Domnului Îndurerată, Jalnică și Plângătoare este înveșmântată în mantie cu maforion negru, Sfinții Iosif și Nicodim au brunul amestecat cu nuanța de bronz în veșminte și cele trei femei mironosițe poartă vase cu mir, în formă de alabastru. Mironosițele sunt primele martore ale Învierii Domnului Iisus Hristos. Compoziția este echilibrată, simetrică și circulară. Îm registrul superior, lateral stânga dreapta Crucii sunt doi îngeri martori și păzitori. Întreaga narațiune iconografică este încadrată de un chenar decorativ floral și în fiecare colț al icoanei există câte un Sfânt Evanghelist Matei, Marcu, Ioan și Luca, înscriși într-un medalion. Icoana este pictată de Ilie Poienaru Zugrav, în 1877. Este semnată și datată. Inscripția în româno-chirilică este tradusă Îngroparea lui Iisus Hristos. Marcu. Matei. Ioan. Luca. 1877 Ilie Poienaru Zugrav. Cromatica, specifică centrului Laz din Valea Sebeșului, este alcătuită din albastru bleumarin ceruleum, gri, brun-bronziu, alb și negru. Fondul icoanei este un cer albastru întunecat.Trăsăturile personajelor sunt fin desenate, tristețea și durerea dezvăluindu-se. În inscripție se dezvăluie Îngroparea Lui ICXC Iisus Hristos. Icoana este de o sobrietate deosebită și de o eleganță rafinată.