Coș mare din împletitură de nuiele, întrebuințat în gospodărie la transportat diverse alimente. Coșul este de formă tronconică, cu gura mai largă decât baza, este prevăzut cu agățătoare din sfoară, prinsă în două locuri de împletitură, în zona mediană a coșului. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Vas ceramic smălțuit de formă sferoidală pe o bază inelară ușor înălțată, prelungit cu un gât alungit care se termină cu un cap de țap, gâtul esre ornamentat cu alternanță de linii punctiforme albe, albastre și verzi dispuse vertical. Ochii, urechile, barba țapului sunt conturate cu negru, la fel ca și coarnele decorate cu dungi dispuse orizontal. Din baza gâtului se desprind două picioare arcuite terminate cu copite negre care se sprijine pe un picurător/ țurțurele ușor arcuit, cu gura conturată cu alb, ce pornește de pe umărul vasului. În partea opusă vasul prezintă o toartă ce unește partea superioară a vasului cu partea de diametru maxim. În arcuirea dintre toartă și gâtul țapului dispus un orificiu circular conturat cu alb cu gât scurt, prin care se introduce apa ce urma să fie eliminată prin picurător. Atât picurătoarea cât și toarta ornamentată cu alternață de ”V” – uri continue albe și punctiforme, negre pe toartă și verzi și albastre pe picurător. Pe pântecul vasului aplicate circular patru cârlige (două lipsesc) pentru suspendarea de toartă a diverse recipiente. În partea superioară a vasului o linie albă larg ondulată, sugerând o ghirlandă de flori, dispusă circular, dublată de o dungă verde-albastră și având de o parte și de alta buline în combinație de alb, verde și negru. Deasupra câte două registre a câte două flori stilizate cu petale sugerate de puncte verzi, având în centru o bulină alb cu albastru și tulpini albastre. În partea inferioară a vasului, spre bază, dispusă circular o bandă jiravită în negru și verde. Cromatică: fond: cărămiziu; motive: alb; verde; negru; albastru.

Canapei

Fotografie de exterior, realizată într-un cadru natural, pe un munte. În prim plan prezintă un cioban în costum specific, cu o bâtă în mână. În plan secund se observă muntele acoperit parțial de nori. Fotografia, realizată pe hârtie sensibilizată cu carbon, este realizată după un clișeu pe sticlă. V: Pe verso urme de lipire / dezlipire de pe un alt suport; ștampilă „Muzeul Brukenthal” Sibiu / Nr. 105; număr inventar MCPR 1761.

Mântuitorul Iisus Hristos Pantocrator este tematica iconografică pictată, de obicei, pe bolta bisericii. Pantocrator înseamnă Atotțiitor, AtotStăpânitor. De aceea este și pictat pe locul cel mai înalt al unei biserici, binecuvântând de sus toată lumea care intră în sălașul sfânt de rugăciune. Iisus Hristos este înveșmântat într-o tunică-sacos roșu vermillon, cu diafane nuanțe de roz, și verde brun-bronziu în interior, cu mithră și aureolă, în veșminte liturgice arhierești. Tronul este bogat ornamentat în detalii arhitecturale geometrizante, în bronziu pictat, cu interiorul alb cu elemente fitomorfe cu flori roșii. În mâna stângă ține Sfânta Evanghelie deschisă. Cu mâna dreaptă binecuvântează. Fondul este albastru regal. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ geometrizant, cu colțuri aurii, ca de carte veche, chenar specific stilului lui Savu Moga. Trăsăturile sunt rafinat desenate. Bogăția detaliilor și prețiozitatea cromatică, lumina și umbrele demonstrează, pentru încă o dată, că icoana este pictată de Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului. Icoana este datată 24 ianuarie 1841. Cromatica este armonioasă, vie: roșu vermillon, roz, albastru regal, brun, bronziu, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos. Compoziția icoanei este deosebită: alăturarea albastrului regal din fondul icoanei cu chenarul bronziu și cu elementele florale roșii din tronul arhieresc este de prețiozitate artistică, estetică și teologică înaltă.