Obiect monoxil de mici dimensiuni, din lemn de salcie, realizat prin cioplire și scobire. Lingura este prevăzută cu un căuc oviform, din care se prelungește coada aplatizată. La capătul superior, colțurile cozii au fost tăiate. Lingura era folosită în gospodărie pentru prepararea hranei și pentru servirea acesteia. Prezintă uzură funcținală. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Obiect de uz gospodăresc, monoxil, format dintr-un căuc de formă ovală și o coadă, din lemn de plop. Utilizat la vânturarea grâului. Cromatică: culoarea patinată a lemnului. Prezintă uzură funcțională.

Mântuitorul Iisus Hristos intră smerit în cetatea Ierusalimului, așezat fiind pe mânzul alb al unei asine. Are umilința de a intra ca un împărat pe asin, venind înspre Patimile, pe care le va suferi. Este înveșmântat în alb-rozaliu și cu mantie roșie, cu capul aplecat, cu lacrimi pe obraji și cu brațele deschise înspre îmbrățișarea întregii lumi, preîntâmpinând răstignirea. Este Mesia smerit și pătmitor, liniștit și blând. Mulțimea cetății îl întâmpină cu exaltare, strigând: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Este urmat de ucenici și apostoli, doi la număr, urmați de nenumărate aureole aurii, în această secvență iconografică, îmbrăcați în roșu, albastru, vernil, brunuri, cafeniu și întâmpinat de oamenii și copiii cetății Ierusalimului. Ierusalimul este simbolul sufletului omenesc. În partea stângă sunt dealurile unui spațiu pustiu și în dreapta sunt zidurile și casele orașului, în antiteză, liniștea și zgomotul. În registrul îndepărtat, central, este pictat un om al orașului care vine cu stâlpări-sălcii-finic, să ajungă să vadă intrarea Domnului. Copiii așează haine pe jos, înspre a-L primi pe Mesia! Se observă un veșmânt roșu înaintea asinului alb, și el smerit în mers, premergător mantiei roșii a Patimilor. Cromatica este pastelată și armonioasă: albastru bleu-ciel, regal, vernil, verde olive, verde smarald, roșu vermillon, roz, brun roșcat, alb, negru, auriu-bronziu. Inscripția din româno-chirilică se traduce Duminica Floriilor. Icoana este din Făgraș, stilul aparținând lui Ioan Pop de Făgăraș.

Piesa metalică este compusă din trei părți de formă rectangulară prinse între ele prin balamale. Pe frontispiciu este reprezentat capul lui Iisus, iar dedesubt Sfânta Treime, de o parte și de cealaltă cu heruvimi. În icoana centrală se află Maica Domnului ocrotitoare, cu brațele larg desfăcute, în dreapta ținând sceptrul, în jurul ei aflându-se un grup de personaje aflate în rugăciune. Pe aripa stângă se disting scenele intrării în Ierusalim și Prezentarea la Templu. Pe aripa dreaptă este reprezentată Coborârea la iad și Înălțarea. Cromatică: galben-auriu.

Icoana reprezinta pe Iisus binecuvântând - Iisus Pantocrator cu coroana pe cap si cu evanghelia deschisă în mana stângă. Cu mâna draaptă Christul indică semnul binecuvântării. Așezarea degetelor mâinii drepte a celui care binecuvântează nu este întâmplătoare - ci formează monograma lui Iisus Hristos: IC XC. Astfel, degetul arătător indică litera „iota”, adică „I”; degetul mijlociu, prin arcuire, se aseamănă literei „sigma”, adică „C”; degetul inelar, încrucișându-se cu degetul mare, formează litera „hi”,adică „X”; tot prin arcuire, degetul cel mic formează litera „sigma”, adică „C”.În jurul capului se identifică nimbul Divinității. În stânga și în dreapta chipului sunt pictate literele O și N (Iisus Nazarineanul). Veșmântul Christului este vișiniu, faldurile sunt de inspirație bizantină. Decor: motive vegetale incizate în fundal și pe veșminte; cromatica: rosu, maro, galben, verde, alb, negru.