Sculptură ce reprezintă o formă antropomorfă pe un postament, e un țăran cu mustață și căciulă ce sprijină în coada unui topor. Cromatică: culoarea naturală a lemnului.

Unealtă formată dintr-o lamă de fier scobită și pilită semicircular spre vârf ce a fost introdusă într-un mâner de lemn întărit cu o mănușă de alamă; mânerul a fost pirogravat cu o potricală apoi lăcuit. Cromatică: culoarea naturală a lemnului; luciu.

Maica Domnului este adormită și întinsă pe un pat-catafalc, ce iese dintre ziduri și clădiri, fiind redată între elementele de arhitectură ale cetății. Este purtată de ucenicii și apostolii apropiați ai Mântuitorului Iisus Hristos. Ultimii ani și-a petrecut pe pământ, alături de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul Iubirii, cel care și-a rezemat capul pe umărul Învățătorului și Păstorului cel Bun, la Cina cea de Taină, în grija căruia a fost lăsată Maica Domnului, la moartea de pe Cruce a Fiului Lui Dumnezeu. Maica Domnului nu a murit, ci doar a adormit și a fost ridicată la Ceruri și Încoronată ca Împărăteasa Cerurilor. Pe lângă ucenicii și apostolii - 9 la număr- doar sugerați prin mulțimea aureolelor, se remarcă încă trei: Sfântul Apostol Ioan; Sfântul Apostol Pavel și în registrul inferior Sfântul Apostol Toma, care și de data aceasta întârzie, ca și la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos și necrezând, deschide mormântul, și vede adeverindu-se ca Maica Domnului a fost ridicată la Cer, în chip de copilă. Un evreu a vrut să răstoarne mormântul, necrezând, și un înger i-a tăiat mâinile ce au rămas lipite, pâna la iertarea Maicii Domnului PreaMilostive și Îngăduitoare. Icoana este de Făgăraș, Țara Bârsei-Țara Oltului. Are ramă bicromă reliefată: brun și acajou. Cromatica este armonioasă, vie și luminoasă: albastru ceruleum, roșu vermillon, galben-ocru, orange, ivoriu, brun, bej, gri, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Adormirea Precistei.

Ulcea de formă bitronconică cu exteriorul 3/4 angobat (alb-gri). Buza vasului și interiorul sunt smălțuite. Două dungi paralele, incizate, marchează separarea între gât și pântecul vasului; pe această circumferință au fost pictate trei spirale verzi. Pe fund ștampișat ”D.Ș” (Dumitru Șchiopu).

În centrul icoanei este Crucea, iar în dreapta crucii este Sfântul Împărat Constantin și în stânga este Împărăteasa Elena, mama sa. Deasupra fiecăruia este inscripționat numele. Veșmintele sfinților împărați sunt pictate cu roșu vermillon, olive, kaki și verde mușchi de pădure, bronziu. Poartă coroane împărătești și aureole de sfinți, mantiiile de împărați le au prinse la gât cu fibulă. Fondul este albastru ceruleum cu pete de culoare roșii și ocru-galbene și verzi, reprezentând cerul și văz-duhul de Duh Sfânt, cu trandafirii Pogorârii Duhului Sfânt la Praznicul Rusaliilor. În registrul inferior, este o alternanță de câmpuri paralele cromatizate cu alb, roșu. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ geometrizant format dintr-o alternanță de roșu vermillon, ocru și verde kaki-olive, cu linia albă șerpuitoare, specifică centrului de pictură de la Nicula. Cromatica este armonioasă și deschisă, ca de vară solară: roșu vermillon, verde spanac-avocado, olive, brun, ocru, albastru ceruleum, verde mușchi de pădure, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Constantin Elena. Icoana reprezintă pictura de Nicula.