Căuc cu structură monoxilă de formă cvasisferică cu mâner ce prezintă un orificiu rotund prin care era petrecută o sfoară sau o nojiță de piele cu ajutorul căreia căucul era legat la brâu sau la geanta păstorească.

Farfurie semi-adâncă, cu buza dreaptă evazată, angobată pe întreaga suprafață cu un strat de humă albă. Decorul este realizat prin pictare cu cornul cu motive geometrice dispuse astfel: centrul farfuriei este decorat cu un cerc umplut cu linii hașurate intersectat, rezultând mici carouri maro cu puncte de culoare roșie și verde în interior; acest motiv este încadrat într-un cerc mai mare format din trei linii, două de culoare maro, mai subțiri și una centrală mai groasă, de culoare roșie, având pe exterior o linie circulară punctată, verde. Buza farfuriei conține cinci grupuri de motive formate din câte cinci semicercuri maro alipite, ce au în interior linii curbe roșii și puncte verzi. Muchia buzei este decorată cu două linii subțiri circulare, de culoare maro, ce conțin în interior o linie circulară ondulată mărunt, de culoare roșie. Întreaga suprafață a farfuriei este acoperită cu un strat de smalț transparent. Cromatica: alb, verde, maro, roșu.

Căuc cu structură monoxilă de formă ovoidală cu coadă poziționată oblic. Mânerul prezintă un orificiu prin care era petrecută o sfoară sau o nojiță de piele cu ajutorul căreia căucul era legat la brâu sau la geanta păstorească și este ornamentat prin crestare cu motive geometrice (linii întretăiate).

Farfurie adâncă, angobată pe fața interioară cu un strat de humă albă, peste care este pictat cu pensula, cu linii groase, decorul monocromatic, format din motive florale și fitomorfe stilizate: o floare mică, cu patru petale, reprezentată central pe fundul farfuriei, încadrată de o ghirlandă din motive vegetale; buza farfuriei este decorată cu un șir continuu de lalele. Cromatica: alb, albastru. Farfuria este acoperită pe fața decorată cu un strat de smalț transparent.

Căuc cu structură monoxilă de formă emisferică cu coadă poziționată oblic. Mânerul prezintă un orificiu prin care era petrecută o sfoară sau o nojiță de piele cu ajutorul căreia căucul era legat la brâu sau la geanta păstorească. Atât corpul căucului cât și mânerul sunt ornamentate prin crestare cu motivul dinților de lup și motive geometrice (linii întretăiate, linia frântă).