Obiect e formă foarte alungită ascuțit la cele două capete. Capătul inferior, cel superior și mijlocul fusului ornamentat cu "pene" (triunghiuri) pe cele patru muchii ale fusului obținute prin crestare. Cromatică: culoarea patinată; lemnului.

Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este învelit în țesătura giulgiului alb, ca într-o albie sau înfășarea unui prunc. Maica Domnului împreună cu Sfinții Iosif din Arimateea, Nicodim și trei femei mironosițe aducătoare de mir țin în brațe trupul Mântuitorului. Compozițional se creează astfel o imagine concentrică de corabie, cu Crucea Răstignirii ca și catarg, corabia prefigurând Biserica. Giulgiul și îmbrățișarea celor apropiați, uniți întru dragoste și suferință, reprezintă axa orizontală perpendiculară pe Cruce. Maica Domnului Îndurerată, Jalnică și Plângătoare este înveșmântată în mantie cu maforion albastru, Sfinții Iosif și Nicodim au verdele închis, de China, amestecat cu nuanța de bronz în veșminte și două dintre cele trei femei mironosițe poartă batiste, plângând. Alături este și Sfântul Apostol și Teolog Ioan Evanghelistul Iubirii. Mironosițele sunt primele martore ale Învierii Domnului Iisus Hristos. Compoziția este echilibrată, simetrică și circulară. În registrul superior, lateral lângă Cruce este un înger martor și păzitor. Cromatica este alcătuită din roșu vermillon, verde închis de China, ocru-bronziu, albastru ceruleum, galben-ocru, bej, alb și negru. Fondul icoanei este un cer albastru albastru ceruleum deschis, senin. Trăsăturile personajelor sunt fin desenate, tristețea și durerea dezvăluindu-se. Inscripția din româno-chirilică se traduce Îngroparea Lui ICXC Iisus Hristos. Icoana este de Valea Sebeșului, fiind încadrată de un chenar decorativ geometrizant și fitomorf, format din linii ondulatorii și vălurite verzi.

Icoana reprezintă Învierea Domnului Iisus Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos, ieșind din mormânt, Înviind, Binecuvântând zdrobește ușile iadului. Mântuitorul este înfășurat cu o mantie roșie peste umeri și ține în mâna dreaptă stindardul biruinței. Mormântul este deschis, Îngerul martorul Învierii, stă rezemat de lespedea galbenă a mormântului deschis. În dreapta este un ostaș roman, uimit, cu ochii închiși de Lumina Învierii. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel senin, încadrat de un chenar decorativ galben chihlimbar, asemenea unei draperii de aracadă. Se remarcă ca și elemente decorative geometrizante: liniuțe ondulatorii, șerpuitoare, vălurite, punctiforme albe, albastre și roșii. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de 7 ruje mari și mai mici roșii - trandafiri și bujori, cu motivul zăluței albe în interior, simbolul Veșniciei. Icoana de Nicula are o cromatică armonioasă: galben-solar, roșu vermillon, alb, albastru bleu-ciel și cobalt, verde brad-pădure, negru, gri cenușiu. Inscripția în româno-chirilică se traduce Învierea. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Ustensilă din lemn alcătuită din două părți: piua care este o bucată de formă dreptunghiulară și pisălogul, de formă circulară, cu capetele mai late. Cromatică: culoarea patinată a lemnului. Prezintă uzură funcțională.

Piesă de mobilier de dimeniuni medii, realizată din lemn de stejar și metal. Scaunul este susținut pe patru picioare, tăiate în patru fețe și ușor evazate. Două dintre picioare, cele din spate, sunt mai înalte decât celelalte două, și formează astfel spătarul. Cele patru picioare și cele patru scânduri orizontale, care le întăresc, susțin blatul de formă trapezoidală. Spătarul prezintă la rândul lui două scânduri orizontale, care întăresc piesa. Nu prezintă decor. Scaunul era folosit pentru mobilarea interiorelor. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: maro închis.