Obiect monoxil realizat prin cioplire. Prezintă un căuc alungit cioplit concav, semicilindric și secționat drept la un capăt. În partea opusă se continuă cu o coadă circulară. Pe margine în dreptul cozii prezintă niște urme de cioplire ca niște mici adâncituri semirotunde, cu caracter ornamental. Prezintă urme de uzură funcțională. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Vasul ceramic este de formă circulară, ușor adâncit, cu pereți evazați și ondulați. Decorul este amplasat pe două registre: primul registru se găsește la partea inferioară a buzei și se înscrie perimetral pe aceasta cu motive geometrice și florale (cercuri), al doilea registru este plasat central pe fundul vasului și prezintă același tip de motive. Cromatică: fond: alb-crem; motive: albastru; galben; verde; maro.

Icoana reprezintă Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului Iisus Hristos. Central este capul Sfântului Ioan tăiat de mâna călăului și dat, prin mâinile Salomeiei în mâinile Irodiadei. În registrul inferior central sunt redate mâinile rugătoare și trupul smerit îngenuncheat al sfântului prooroc, îmbrăcat în veșmântul roșu al muceniciei, pocăinței și jertfei. În partea dreaptă este Salomeia, fiica Irodiadei, paralelă cu oșteanul călău, primind pe tipsie capul Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul superior, sunt două arcade și bolți de arhitectură ecclesială, stâlpul central fiind însuși trupul Sfântului Ioan Botezătorul. Icoana are o compoziție simetrică și bine-organizată scenografic, cu o cromatică vie, armonioasă, deosebit de picturală: roșu vermillon, înspre trandafiriu, albastru cobalt, blau ciel, ceruleum, kaki, brun, negru, alb, ocru-muștar. Icoana este de Făgăraș, Țara Făgărașului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Tăierea lui Ioan Ioan. Ceea ce este demn de remarcat în această icoană este desenul tipsiei, asemenea unei aureole de sfânt schițată, tocmai prin mucenicie și jertfă se ajunge la sfințenie.

Oala are formă bitronconică, cu gâtul înalt și buza ușor invazată. Aceasta a fost modelată la roată, arsă, parțial smălțuită (prezintă pete pe buza acesteia). Decorul este unul liniar realizat prin alternanța negru-maro-alb, doar în partea superioară. Toarta este nesmălțuită. Cromatică: fond: cărămiziu; decor: maro; negru; alb.

Maica Domnului este Împărăteasă și Îl ține în brațe pe Pruncul Iisus Hristos care ține în mâna stângă globul pământesc cu crucea deasupra, preînchipuind un chivot sfințit și în mâna dreaptă sceptrul împărătesc cu lujer de crin, arătând înspre Maica Domnului. Maica Domnului arată calea, deci este Hodighitria. Maica Domnului este înveșmântată în mantie cu maforion roșu vermillon cu interiorul căptușit cu verde-olive gri, dungat fin cu alb și roșu, cu sacos vernil-onctuos, cu altiță olive și fibulă la gât și aureolă. Pruncul Iisus Hristos este înveșmântat în alb-albastru regal, cu bordură dantelată roșie vermillon, cu mânecile gri și cămașă albă cu dungi albastre, cu coroană împărătească, roșie-kaki și aureolă. Maica Domnului are în mână sceptrul împărătesc cu lujer de crin și un mănunchi de finic. Fondul icoanei este cerul de culoarea albastru regal senin și luminos, în registrul superior, un câmp de galben-chihlimbar, în registrul inferior și un chenar decorativ geometrizant alb, în exteriorul tematicii iconografice. Trăsăturile chipurilor sunt foarte expresive, arătând blândețea Maicii Domnului și înțelepciunea atotcuprinzătoare a Mântuitorului Iisus Hristos. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă din 6 ruje mari roșii vermillon-orange, cu motivul zăluței albe, în interior, simbolul Veșniciei. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru regal și ceruleum, galben chihlimbar-gri, verde olive, kaki, crem, bej, negru, alb, auriu. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.