Recipient tronconic, cu baza mai mare decât gura, este realizat din nouă doage strânse în trei cercuri duble din nuiel. Este prevăzut cu o toartă laterală, cioplită/sculptată din aceeași bucată de lemn ca și doaga pe care stă. Pe una din doage există incizată o inscripție: ”437”. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este învelit în țesătura giulgiului alb, ca într-o albie sau înfășarea unui prunc. Maica Domnului împreună cu Sfinții Iosif din Arimateea, Nicodim și trei femei mironosițe aducătoare de mir țin în brațe trupul Mântuitorului. Compozițional se creează astfel o imagine concentrică de corabie, cu Crucea Răstignirii ca și catarg, corabia prefigurând Biserica. Giulgiul și îmbrățișarea celor apropiați, uniți întru dragoste și suferință, reprezintă axa orizontală perpendiculară pe Cruce. Maica Domnului Îndurerată, Jalnică și Plângătoare este înveșmântată în mantie cu maforion negru, Sfinții Iosif și Nicodim au brunul amestecat cu nuanța de bronz în veșminte și cele trei femei mironosițe poartă vase cu mir, în formă de alabastru. Mironosițele sunt primele martore ale Învierii Domnului Iisus Hristos. Compoziția este echilibrată, simetrică și circulară. Îm registrul superior, lateral stânga dreapta Crucii sunt doi îngeri martori și păzitori. Întreaga narațiune iconografică este încadrată de un chenar decorativ floral și în fiecare colț al icoanei există câte un Sfânt Evanghelist Matei, Marcu, Ioan și Luca, înscriși într-un medalion. Icoana este pictată de Ilie Poienaru Zugrav, în 1877. Este semnată și datată. Inscripția în româno-chirilică este tradusă Îngroparea lui Iisus Hristos. Marcu. Matei. Ioan. Luca. 1877 Ilie Poienaru Zugrav. Cromatica, specifică centrului Laz din Valea Sebeșului, este alcătuită din albastru bleumarin ceruleum, gri, brun-bronziu, alb și negru. Fondul icoanei este un cer albastru întunecat.Trăsăturile personajelor sunt fin desenate, tristețea și durerea dezvăluindu-se. În inscripție se dezvăluie Îngroparea Lui ICXC Iisus Hristos. Icoana este de o sobrietate deosebită și de o eleganță rafinată.

Scena Cinei celei de Taină se desfășoară într-un interior sugerat de elemente arhitectonice, coloane, candelabru, candele. În centrul icoanei este Mântuitorul Iisus Hristos binecuvântând mâncarea, la masă, alături de ucenici și apostoli. Cu brațul stâng îl ține lipit de piept pe Ioan cel iubit. Pe masă sunt așezate un potir pentru vin și tacâmuri și farfurioare mici.Personajele au chipurile expresive, veșmintele personajelor și faldurile feței de masă, cât și draperiile sunt pictate cu măiestrie de pictor. Veșmintele sunt predominant roșii. Cromatica este armonioasă și echilibrată, pornindu-se gradual dinspre exterior înspre interior, de la albastru spre alb, ajungându-se la albul luminos al mesei celor dăruite. Compoziția este încadrată de elemente de arhitectură, coloane, arcade, creându-se, astfel, intimitatea Cinei celei de Taină. Totul este concentric, strângându-se în jurul Potirului. Elemente de arhitectură se întrezăresc printre cele 5 coloane. Se întrezărește o cruce formată din axa verticală Potirul și candela și cea orizontală - brațele Îmbrățișării Mântuitorului - Dragostea jertfelnică atotcuprinzătoare. Icoana este a lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului. Icoana este datată 1877. Inscripția din româno-chirilică se traduce Cina cea de Taină.

Sfântul Mare Ierarh Nicolae, făcător de minuni, este îmbrăcat în veșminte liturgice, de ierarh, sacos roșu-vermillon, cu epitrahil-patrafir albastru cobalt cu patru cruci albe. Sfântul Nicolae are în mâna stângă Sfânta Evanghelie închisă și cu mâna dreaptă Binecuvântează. Este unul dintre cei mai populari și iubiți sfinți, ocrotitor al caselor, familiilor și copiilor. Are barbă sură, mithră arhierească și aureolă. Fondul este albastru cobalt cu elemente decorative geometrizante, drapaje și volute de draperii roșii. În registrul indepărtat sunt cele trei fete, salvate și ocrotite de ierarh și tatăl lor mulțumind pentru minunea săvârșită, îngenuncheat fiind. Sunt prezente și elemente de arhitectură, care spațializează narațiunea teologică. Fondul este cerul albastru, îmbogățit cu elemente astrale - stele albe, iar volutele draperiei ideatice schițează rama unei ferestre înspre Ceruri. Chenarul care încadrează tematica iconografică este minuțios pictat cu elemente decorative geometrizante romboidale. Cromatica este armonioasă și vie: roșu vermillon, albastru cobalt și ceruleum regal, olive, galben-ocru, negru, alb. Icoana este de Țara Făgărașului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Nicolae.

Vas ceramic nesmălțuit de formă sferoidală, cu gâtul înalt, ușor evazat și buza răsfrântă. Prevăzut cu o toartă lată care pleacăde la baza gâtului și se termină în zona inferioară. Toarta prezintă o curbură frântă din zona de la gatul vasului. Decorat în partea mediană cu motive zoomorfe (dintele de lup), dispuse în două rânduri, separate de o linie circulară. Decorul este pictat cu degetul, cu humă neagră. Pe toată suprafața, recipientul este ușor șlefuit cu piatra. Cromatică: fundal: cărămiziu; motive: negru.