Recipient de formă tronconică, realizat din unsprezece doage din lemn de brad și fag, și strâns în patru cercuri din lemn de alun, fiind pozițonate câte două baza obiectului, și alte spre gura acestuia. Una dintre doage e mai scurtă, permițând astfel, fixarea capacului monoxil în spațiul creat. Capacul menționat anterior prezintă un mâner, care facilitează manevrarea acestuia. Ghiobul era folosit în gospodărie pentru păstrarea anumitor produse, în special a smântânii. Recipientul prezintă uzură funcțională. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Vas ceramic de formă tronconică cu baza plată, pereții larg evazați și buza profilată. După modelarea la roată, uscarea și arderea recipientului, a fost aplicat un strat de angobă în interiorul vasului, peste care a fost pictat decorul floral și vegetal stilizat, format din două registre. Primul registru, situat pe fundul și pereții vasului, și încadrat de o linie circulară, a fost decorat cu motive florale stilizate: patru flori, de culoare maro-roșcat, cu tulpinile dispuse în spirală și înconjurate de frunze de culoare albastru și verde. Al doilea registru, cel care decorează buza recipientului ceramic și este mărginit, la rândul lui de o linie circulară, prezintă un brâu compus din elemente geometrice (șase registre formate din linii verticale de culoare maro-roșcat, între care au fost încadrate alte șase registre din linii albastre și verzi). Cromatică: fond: alb în interior; cărămiziu în exterior; motive: albastru; verde; maro-roșcat.

Sfântul Mare Ierarh Nicolae, făcător de minuni, îmbrăcat în veșminte liturgice, de ierarh, sacos alb-gri nisipiu-sable și felon roșu vermillon-stacojiu, cu dungulițe albe și epitrahil-patrafir verde-forest, cu trei cruci negre brodate și liniuțe albe. Are felonul decorat cu liniuțe albe subțiri și mithră verde-orange, cu aureolă bronzie. Are barba și părul lung sur-cărunt. Ține în mâna stângă Sfânta Evanghelie închisă și cu mâna dreaptă Binecuvântează. Este unul dintre cei mai populari și iubiți sfinți, ocrotitor al caselor, familiilor și copiilor. Are barbă sură, părul lung și mithră arhierească și aureolă. Fondul icoanei este cerul albastru-cobalt, în registrul superior, și brun-acajou-stacojiu, în registrul inferior, încadrat de un chenar decorativ fitomorf. În spatele Sfântului Nicolae este un spațiu luminos de galben-ocru-chihlimbar. Chenarul fitomorf este format dintr-o ghirlandă de frunze mari verzi-gri-albăstrui. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Nicolae. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon-stacojiu, brun-acajou-stacojiu, verde brad-forest, gri-nisipiu, galben-ocru-muștar, crem, bej, bronziu, alb zinc, negru. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este învelit în țesătura giulgiului alburiu cu raze albastre, ca într-o albie sau înfășare a unui prunc. Maica Domnului împreună cu Sfinții Iosif din Arimateea, Nicodim și două femei mironosițe aducătoare de mir sunt în rugăciune și priveghere lângă trupul Mântuitorului. Compozițional se creează astfel o imagine concentrică de corabie, cu Crucea Răstignirii ca și catarg, corabia prefigurând Biserica. Giulgiul și îmbrățișarea celor apropiați, uniți întru dragoste și suferință, reprezintă axa orizontală perpendiculară pe Cruce. Maica Domnului Îndurerată, Jalnică și Plângătoare este înveșmântată în mantie roșie cu interiorul albastru cobalt. Mironosițele sunt primele martore ale Învierii Domnului Iisus Hristos. Femeile purtătoare de mir sunt îmbrăcate în veșminte galbene - culoarea Luminii și a Mirului. Compoziția este echilibrată, simetrică și circulară. În registrul superior, lateral stânga dreapta Crucii sunt ruje roșii, 4 trandafiri care încadrează întreaga compozițiea. Inscripția în româno-chirilică este tradusă Prohodul. Icoana este de Nicula.

Fotografie de exterior ce prezintă un grup de nomazi, cel mai probabil o familie cu nouă copii. Se remarcă în în plan secund o locuință provizorie realizată din nuiele, parțial acoperită cu o prelată. Imaginea este realizată pe hârtie albuminată, după un clișeu pe sticlă și este lipită pe un carton gros, de culoare gri. Pe clișeu, însemnare manuscrisă cu numărul clișeului, „1291” (practică frecventă în opera lui Antoin Sevruguin). Fotografia din colecția Muzeului ASTRA face parte dintr-un album ce conține 51 de piese, realizate pe hârtie albuminată, aparținând lui Antoin Sevruguin. Acestea prezintă tipuri umane, peisaje și arhitectura din Iran de la sfârșitul secolului al XIX lea și începutul secolului al XX lea, în perioada dinastiei Qajar. Pe coperta albumului, confecționat din imitație de piele roșie, apare textul „Teheran” realizat cu tuș auriu, prin presare, încadrat într-un paspartu cu modele persane, realizat tot prin presare. Pe verso, însemnare manuscrisă, în limba germană, parțial descifrabilă: „Nr. 10 (?). / …”; ștampilă: Muzeul „Brukenthal” Sibiu / Nr. ….; număr de inventar MCPR 2273.