"Dimitrie Gusti" National Village Museum
Icoana este pictată "în oglindă", suportul de sticlă servind și ca protecție a stratului pictural. Scena reprezentată este prohodul sau plângerea Domnului, "Punerea în mormânt", după coborârea Sa de pe crucea care străjuiește simbolic scena. Este o icoană mai puțin răspândită în lumea bizantină dar destul de răspândită în tematica picturii pe sticlă din Transilvania. Isus, întins pe un giulgiu pe o lespede care traversează orizontal lățimea cadrului, în partea de jos a icoanei, este "zugrăvit" cu fața încadrată de barbă și plete castanii, cu trupul marcat câteva elemente anatomice(pieptul, coastele și pântecul schițate prin câteva linii), mijlocul înfășurat cu un veșmânt roșu. Accentul cade pe jalea grupului, mai extins aici, având-o în centru pe Maica Domnului, cu părul descoperit și o expresie înghețată, sobră. De o parte și de alta a Fecioarei Maria, sf. Apostol Ioan, singurul dintre apostoli care a fost prezent la Răstignire și probabil Iosif din Amariteea, cel care a cerut trupul Domnului să-l înmormânteze.Conform Evangheliilor, Ioan, ucenicul cel tânăr nu avea barbă. Toți trei au mâinile duse la piept în rugăciune.În spatele lor, cele două mironosițe, a căror fețe exprimă mai bine tristețea decât a personajelor din prim plan. Toți sunt reprezentați cu aureole, deși conform canoanelor, intrarea în rândul sfinților(cu excepția Mariei) are loc mai târziu. Veșmintele sunt simple, ductul vertical. Câmpul alb cu câte o ramură cu frunze și flori pe cele două laturi verticale, încadrând crucea pe care este scrisă inscripția. Compoziția este echilibrată, simplă, desenul destul de îngrijit. Culorile intense, în dezacord cu tema. Rama profilată de culoare închisă.
Anonim
