Obiect de uz ceremonial executat din doage cu două cercuri de lemn și o toartă în arc de cerc. Cercul de la baza obiectului a fost înlocuit cu o bandă metalică dinainte de intrarea în patrimoniul muzeului. Decorul destul de schematic îl regăsim pe întreaga suprafață vizibilă a piesei (doage, cercuri și toartă) realizat fiind prin pirogravare. Motivele decorative constau în rozete stilizate unite două câte două cu câte o linie discontinuă.

Strachină cu marginea zimțată (creață), de formă tronconică, modelată la roată; decor geometrizant amplasat pe toată suprafața realizat cu linii circulare concentrice întrerupte de grupuri de câte trei puncte scurse mărginite de motive avimorfe specifice ceramicii de Rădăuți: creasta cocoșului; central prezintă un motiv fitomorf: crenguța de brad realizat cu puncte de culoare și linii curbe; spre gura vasului decorul se termină cu o linie vălurită (șarul); cromatică: fond cărămiziu, decor realizat cu alb, verde și brun. Pe exteriorul vasului este impresată ștampila cu numele meșterului, scris cu majusculă și caractere italice: Colibaba.

Cană lucrată în manieră Kuty, de formă cilindrică bombată la mijloc, modelată la roată; prezintă o toartă pentru prindere și un lob pentru turnarea lichidelor realizat prin impresiune cu degetul; decor geometrizat și naturalist amplasat pe toată suprafața vasului organizat în cinci registre, unele fiind despărțite de linii circulare realizate cu cornul: registrul principal prezintă motive zoomorfe:pești și motive fitomorfe: flori realizate cu linii curbe, petalele alternând cromatic; în registrul inferior motive geometrice unghiulare despărțite de grupuri de liniuțe; spre gura vasului un registru cu motive geometrice semicirculare despărțite de grupuri de liniuțe și semiovoidale realizate cu linii curbe, alternând cromatic; cromatică: fond alb dat de angobă, decor realizat cu verde, galben și cărămiziu. Pe exterior este imprimată ștampila cu numele meșterului scris cu majusculă și caractere italice: Colibaba.

Lingură cu găvanul piriform și cu coada dreaptă, în același plan cu găvanul. Decorul se regăsește în zona cozii împărțit în trei regiștri; spre găvan este decupat doar conturul rezultând un arc de cerc și un unghi obtuz, un registru central figurat prin suprapunerea în oglindă a imaginii lunii (primul și ultimul pătrat) și în fine o reprezentare fitomorfă.

Dintr-o groapă cu materiale Noua, de pe partea stângă a DJ Șcheia-Mihoveni, observată și exploatată parțial, în timpul unor cercetări de suprafață din anul 1979, provin un omoplat crestat, un fragment de brățară de tipul cu capetele deschise și subțiate, cu secțiunea rotundă, având gravate linii oblice care se întretaie, dispuse în grupe și un fragment de împungător-străpungător, de asemenea cu secțiunea rotundă; din aceeași groapă a fost recuperată această piesă, cu lungimea de 31 mm, de forma unui glonte, șlefuită, cu urme de lustru, decorată cu câte trei grupe de trei linii orizontale incizate, goală la interior. A fost confecționat din corn de cerb. Culoarea este cenușie, cu reflexii maronii deschis. Vârful pare a fi distrus din vechime; secțiunea transversală este circulară. Piesa a fost decorată cu trei registre a câte trei linii circulare orizontale, apropiate. În interiorul cavității, în mod deosebit în apropierea „gurii”, pot fi observate mai multe zgârieturi provocate de un obiect dur, ascuțit. Studiul acestui tip de obiect este de dată recentă în țara noastră, practic, o dată cu descoperirea de la Rotbav. Referitor la piesa de la Mihoveni – Cahla Morii, aceasta reprezintă un opritor pentru ace, a cărui destinație era aceea de a nu permite părții distale a acului să alunece / să iasă din materialul în care se fixa (textil, piele, coafură); evident, ținem seama și de aspectul estetic – decorul piesei, asemănător cu cel întâlnit pe acele Noua. Există și ipoteza că asemenea piese eraud estinate păstrării acelor de bronz.