Piesa are forma ușor tronconică cu cele patru fețe laterale prevăzute cu câte un canal, prin care este trecută ața care urmează să fie răsucită, împreună cu celelalte trei ațe formând funia. Cromatică: culoarea patinată a lemnului. Uzură funcțională.

Vas tronconic înalt din șapte doage din lemn de brad și strâns în cinci cercuri din fier, care la rândul lor sunt strânse prin nituire și întărite cu cuie de fier. La gura vasului una din doage este mai lungă, formând astfel mânerul. Bătătorul care în urma manevrării este responsabil de obținerea untului, este realizat dintr-un băț rotund din lemn de brad, ce are atașat la capătul inferior o verigă traforată și găurită care permite strecurarea la suprafață a untului. Cromatică: culoarea patinată a lemnului. Prezintă uzură funcțională.

Maica Domnului Îndurerată este pictată în proporție obișnuită la această tematică iconografică, ocupând două treimi din suprafața icoanei. Poartă un maforion negru, căptușit cu interiorul verde, cu sacos roșu și ocru și galben. Are bordura dantelată cu foiță aurie. În registrul inferior dreapta, este redat Mântuitorul Iisus Hristos răstignit pe cruce, simbolizând jertfa, patima, durerea, tristețea Maicii Fiului Lui Dumnezeu. În registrul superior îndepărtat, sunt volute ale unei draperii, spațializând narațiunea. Crucea Mântuitorului răstignit este pictată cu galben, culoarea luminii Învierii. Fondul icoanei este cerul albastru regal închis, bogat ornamentat cu elemente puncti-florale, petale de flori albe și roșii, înlocuind stilistic elementele astrale. Cromatica este armonioasă: negru, roșu vermillon, galben-chihlimbar, albastru regal întunecat înspre gri, verde-văratic, auriu, alb. Icoana este de Țara Oltului. Icoana este deteriorată, prezentând absențe cromatice.

Recipient din lut de uz casnic, nesmălțuit, angobat, nears, de formă circulară, cu profil tronconic, cu buza rotunjită. Pe pereții interiori și pe fund, vasul este decorat prin jirăvire cu gaița și cu motive florale (flori stilizate), pictate cu cornul. Cromatică: fundal alb; motive: gri, negru, cărămiziu; maro.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos, felon, epitrahil, aureolă, pictate cu roșu vermillon, epitrahil verde, cu patru cruci. Cu mâna dreaptă binecuvântează și ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic - un diavol, cu trăsături umane și în mâna stângă ține Sfânta Evanghelie închisă. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. În registrul superior, în dreapta și în stânga sfântului ierarh, sunt două plante cu flori uriașe, înlocuind oarecum într-un mod stilizat pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Sfântul Haralambie este încadrat de două coloane cu boltă, segmentând, astfel, un spațiu arhitectonic de biserică ortodoxă, coloanele fiind împodobite cu flori. Icoana se înscrie, ca și realizare artistică în Țara Oltului. Inscripția în româno-chirilică se traduce Sf Haralambie. Cromatica este frumoasă și armonioasă: roșu vermillon, albastru ceruleum, galben-muștar, chihlimbar, ocru, verde de China, alb, negru.