Obiect de uz casnic, monoxil, realizat prin cioplire. Prezintă un căuc de dimensiuni mari, oval, continuat de o coadă îngustă, îndoită la capăt, pentru agățare. În zona mediană, coada prezintă pe margini crestături incizate. Prezintă urme de uzură funcțională. Cromatică: culoare patinată a lemnului.

Scaun din lemn de fag, cu șezutul confecționat din scândură de brad. Dispune de patru picioare rectangulare în secțiune, fixate în partea superioară (sub șezut) cu patru șipci dispuse în cant. Picioarele sunt fixate suplimentar cu trei șipci dispuse orizontal, între cele două picioare. Picioarele posterioare se prelungesc în plan vertical formând cadrul spătarului. Spătarul este prevăzut cu trei șipci, două orizontale și paralele, iar cea superioară arcuită în partea mediană. Șipcile sunt aplatizate. Fixarea picioarelor de cadru este realizată atât în cep cât și prin intermediul cuielor metalice. Cromatică: culoarea lemnului patinat.

Icoana îi reprezintă pe cei doi Apostoli Sfinții Petru și Pavel, Petru cu cheile Împărăției Cerești în mână și pe Pavel cu sabia Cuvântului în mână, susținând împreună chivotul unei biserici, simbolul Bisericii sobornicești și apostolești. Au mantiile roșii și veșmintele în combinație de verde și gri. Fondul icoanei este auriu, în partea superioară și gri-albastru în registrul inferior. Cheile și crucea sunt simboluri puternice. Se creează astfel un triunghi de semnificații teologice: crucea-chivotul de biserică-cheile Raiului. Chipurile sunt foarte expresive, cu trăsături fine. Compoziția este rezistentă și cromatica foarte armonioasă: roșu vermillon, verde, albastru, brun, griș, alb, negru, auriu. Icoana este din Țara Făgărașului, din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Ar putea să fie o icoană pictată în stilul întrepătruns al lui Savu Moga și Ioan Pop de Făgăraș. Inscripția în româno-chirilică Sf Petru Sf Pavel este pe chivotul bisericii ridicat de sfinții apostoli.

Pereche de tineri îmbrăcați în costume populare maghiare. Fotografie de atelier, cu elemente de recuzită (masă, oglindă, laviță, vase de ceramică), format cabinet Card (CC), după un clișeu pe sticlă. Pe hârtia sensibilizată, sub fotografie este scris cu stiloul numărul 41. Fotografia a fost lipită pe paspartu de culoare albă. Urme de lipire / dezlipire de pe un alt suport. Numele atelierului este ilizibil, dar cu tuș auriu apare localitatea unde acesta activează "Budapest". Prin comparație cu piesa cu număr de inventar GD 646, putem atribui fotografia atelierului "Koller Károly". Pe verso însemnări manuscrise cu creionul în română și maghiară: "Maghiari din Trascău"), urme de lipire / dezlipire de pe un alt suport, numră inventar MCPR 641.

Obiect compus dintr-o stinghie de formă dreptunghiulară îngustată spre capete unde prezintă câte un orificiu. În partea mediană este fixată cu trei cuie metalice o perie rotundă cu dinți scurți de metal. Uz gospodăresc – agricultură, daracul era folosit la prelucrarea fibrelor textile vegetale pentru realizarea țesăturilor în gospodăria țărănească tradițională. Cromatică: negru; culoarea patinată a lemnului. Prezintă uzură funcțională.