Pisă de mobilier alcătuită dintr-un blat realizat dintr-o rădăcină de lemn de nuc și trei picioare cioplite tot din lemn de nuc. Blatul scăunelului este circular (foarte gros, aproape emisferic), ușor concav, prezentând trei găuri făcute cu sfredelul, dispuse echidistant în zona mediană. Picioarele, cioplite în profil circular, sunt fixate în icuri de blat, dispuse oblic. Are culoarea naturală a lemnului.

Piesă de formă dreptunghiulară, în ax vertical. Icoana este delimitată de un chenar dublu (ocru-roșcat și galben-siena). Conform tradiției ortodoxe, tema iconografică „Nașterea lui Iisus Hristos” este împărțită în trei registre: registrul superior (simbol al lumii cerești); registrul central (simbol al unirii dintre divin și uman) și registrul inferior (simbol al umanității). În partea superioară, este zugrăvită bolta cerească, steaua trimisă de Dumnezeu să le vestească magilor nașterea lui Iisus și muntele cu stânci ascuțite, sub forma unor trepte ce par a se uni cu cerul. În registrul central, apare Maica Domnului supradimensionată alături de pruncul Iisus în scutece albe, așezat în iesle și înconjurat de un bou și de un asin. În stânga, apar magii aducând pruncului daruri (aur ‒ ca pentru un Împărat, smirnă ‒ ca pentru cel trece prin moarte și aduce învierea; tămâie ‒ ca pentru Marele Arhiereu). În partea dreaptă, este zugrăvit un păstor, înconjurat de oi și cântând din fluier de bucurie. Registrul inferior înfățișează scena petrecută între Iosif și Diavolul înveșmântat ca un păstor.

Pies

Placă dreptunghiulară de lemn pe centrul căreia este fixată în cuie o altă placa mai mică, cu formă cvasipătrată, pe suprafața acesteia fiind dispuși dinții metalici. Aceasta din urmă constituie, practic, pieptenele propriu-zis. Obiectul are culorile naturale ale celor două materiale care îl alcătuiesc.

Scena redă mucenicia celor 40 de sfinți uciși într-un lac de lângă cetatea Sevastiei.Neputînd fi convinși să părăsească dreapta credință, ei au fost obligați să petreacă noaptea, în vreme de iarnă în mijlocul lacului.Sfinții, smeriți și goi, sunt pe jumătate cuprinși de apa înghețată. Fețele lor exprimă însă bucurie.În spate se vede cel care, nemaiputînd răbda chinul, a intrat într-o baie, redată printr-o clădire întunecată, alegînd viața trecătoare și plăcerile ei.În locul acestuia a intrat însă un ostaș care îi păzea, văzând în noapte pe sfinți înconjurați de lumină și cununi care se pogorau din cer asupra lor, întregind astfel ceata sfinților mucenici. În partea stângă, echilibrând scena fugii din lac a celui slab, se văd munți, simbolul urcușului către cer.Deasupra mucenicilor sunt pictate coroanele muceniciei, coborînd din cer pentru a-i încununa. Fondul este albastru închis, de noapte, luminat de trupurile transfigurate de suferință ale mucenicilor.Scena este dinamică, chipurile expresive, realizate prin tehnica iluminării.Decorul natural este bine reușit, prin câteva tușe se sugerează lacul și relieful. Pe margine, același chenar îngust, dintr-o linie subțire, albă și margine pictată cu roșu. Pe spate este bătută o pană transversală