Unealtă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. Într-o placă de lemn dreptunghiulară sunt înfipți un rând de dinți perpendiculari; de placă este fixată o coadă lungă. Între placa pe care sunt fixați cei 19 dinți de lemn și coada greblei există două nuiele curbate care conferă o mai bună stabilitate uneltei.

Lingura este confecționată din lemn, monoxil. Aceasta este compusă din căuc și mânerul destinat manipulării. Mânerul prezintă diferite ornamentații sub forma unor motive geometrice. Cromatică: culoarea naturală a lemnului.

Cei Trei Sfinți Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură-de-Aur slujesc și săvârșesc Sfânta Liturghie împreună. Sunt înveșmântați în veșminte liturgice: sacos verde-văratic, felon roșu vermillon, epitrahil ocru-roz-stacojiu cu câte patru cruci albe-negre. Sfântul Vasile cel Mare are Sfânta Evanghelie în mâna dreaptă. Sfântul Ierarh Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul Binecuvântează. Fondul registrului superior este cerul albastru-cobalt, bogat ornamentat cu elemente florale stilizate - ruje din pete roșii. Cromatica este luminoasă și armonioasă: verde văratic, alb, roșu vermillon, roz-stacojiu, galben-ocru, bej, crem, albastru cobalt și bleu-ciel, negru. Este o icoană specifică picturii de Țara Oltului, cu un desen fin cu conturul negru și cromatica pastelată. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Vasile Sf Grigorie Sf Ioan.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai kaki-bruni. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-kaki și mantie kaki și mână caii cu aripile alburii, cu un bici roșu de foc. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat. În registrul inferior este pictat, în al doilea ipostas, încă o dată Sfântul Ilie, în peștera nevoinței, unde vin corbii - doi la număr - să-i aducă de mâncare. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. Între registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau aurii. Registrul inferior este presărat cu elemente fitomorfe, vegetale, de un verde-brad, în alternanță armonioasă cu verde-kaki, olive, brun, bej, bronziu. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: gri, petrol, verde kaki, verde brad, verde mușchi-de-pădure, bronziu, roșu, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Proorocul Ilie cu căruța.

Obiect monoxil de mici dimensiuni, realizat din lemn de salcie. Din căucul de formă ovoidală, confecționată prin cioplire și scobire pornește coada lungă și aplatizată, care se lățește în partea opusă. La nivelul median al cozii a fost realizat decorul geometrizant incizat: două linii orizontale paralele. Lingura era folosită în gospodărie pentru servirea hranei. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.