Unealtă compusă dintr-o bucată de fier groasă de formă romboidală, cu capetele ascuțite, ce prezintă în centru un orificiu în care este fixată o coadă aplatizată din lemn. Cromatică: negru; maro.

Ulciorul are pereții înalți, ușor bombați cu gâtul înalt marcat de un cerc de care este prinsă toarta cu ”țâță” a vasului, cu buza ușor răsfrântă înafară. Vasul este parțial smălțuit în verde (partea de jos a vasului a rămas nesmălțuită). Cromatică: fond: gâtul vasului: verde închis, restul vasului verde deschis.

Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este învelit în țesătura giulgiului alb, ca într-o albie sau înfășarea unui prunc. Maica Domnului împreună cu Sfinții Iosif din Arimateea, Nicodim și trei femei mironosițe aducătoare de mir țin în brațe trupul Mântuitorului. Compozițional se creează astfel o imagine concentrică de corabie, cu Crucea Răstignirii ca și catarg, corabia prefigurând Biserica. Giulgiul și îmbrățișarea celor apropiați, uniți întru dragoste și suferință, reprezintă axa orizontală perpendiculară pe Cruce. În spatele Maicii Domnului sunt 6 îngeri apropiați de Crucea Răstignirii. În registrul inferior, doi îngerași îngenuncheați, îmbrăcați în cămăși de lumină (galben-ocru) susțin giulgiul Mântuitorului. Compoziția este echilibrată, simetrică și circulară. În registrul superior, lateral stânga dreapta Crucii sunt cele trei cruci: Crucea Mântuitorului și cele două cruci ale tâlharilor și Scara Raiului din Postul cel mare. Este sugerată și BunaVestire. Întreaga narațiune iconografică este încadrată de un chenar decorativ geometrizant din romburi cromatice alternative. În cele patru colțuri ale scenei iconografice sunt 4 medalioane în care sunt înscriși cei patru Sfinți Evangheliști: Matei, Marcu, Ioan și Luca. Icoana este pictată de Matei Țimforea Purcărea. Inscripția din româno-chirilică este tradusă Înmormântare lui Iisus Hristos. Cromatica armonioasă și rafinată este alcătuită din albastru regal, roșu vermillon, galben-muștar-ocru, albastru regal, verde absint, gri, brun-bronziu, alb și negru. Trăsăturile personajelor sunt fin desenate, tristețea și durerea dezvăluindu-se. Icoana este de o complexitate aparte, o frumusețe artistică și estetică rară și de o eleganță rafinată.

Cănceu piriform prevăzut cu o toartă, gât alungit și puternic evazat, toarta montată de la gât la diametrul maxim al vasului. Suprafața vasului este împărțită în trei registre orizontale. Primul registru dispus sub buza vasului prezintă motive florale stilizate, al doilea registru redă o bandă decorată cu o linie vălurită, iar al treilea registru, dispus pe pântecul vasului, o ghirlandă alcătuită din lalele stilizate. Compoziția decorativă este mărginită în partea superioară și inferioară de câte o bandă lată, verde și linii subțiri, albastre. Talpa este pictată cu verde. Cromatică: alb; albastru; verde.

Vas ceramic de mici dimensiuni, smălțuit de forma unui disc concav cu fundul lat, pereții puțin înalți dar evazați. Decorul fin incizat, în tehnica sgrafitării, înainte de pictare. Farfuria prezintă, pe fund, un motiv decorativ central cu doi cerbi în poziție de luptă. În planul îndepărtat se găsește un brad, iar câmpul sugerat de o bandă arcuită verde urmată de un registru de linii hașurate pe fond galben. În partea superioră un motiv fitomorf verde cu un mic câmp galben, în centru, cu linii hașurate. În laterale câte o linie de arc cu puncte. Decorul central înscris într-un cerc ce conturează și fundul vasului, Pe margine vasul este decorat cu o salbă de cercuri, în alternanță cromatică, despărțite de câte un punct. Cercurile pe fond galben prezintă și linii curbe în interior. La posterior, baza perforată pentru atârnare, și incizată inscripția ”Colibaba''. Cromatică: fond: alb; motive: verde; galben; brun.