Obiect monoxil de formă cilindrică realizat dintr-un lemn lung de alun. Bastonul prezintă la capătul superior o decorație de tip „măciucă”, iar în jumătatea superioară, lemnul din care a fost realizat obiectul, a fost lucrat (tăiat) în șase fețe. Spre bază, în partea inferioară lemnul a fost ușor subțiat, fiindu-i păstrată forma cilindrică naturală. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Fotografie de exterior ce prezintă o un grup de nomazi în fața cortului. Se remarcă în partea dreaptă a imaginii un război vertical de țesut, pe care este un covor în lucru. Imaginea este realizată pe hârtie albuminată, după un clișeu pe sticlă și este lipită pe un carton gros, de culoare gri. Pe clișeu, însemnare manuscrisă cu numărul clișeului, „159” (practică frecventă în opera lui Antoin Sevruguin). Fotografia din colecția Muzeului ASTRA face parte dintr-un album ce conține 51 de piese, realizate pe hârtie albuminată, aparținând lui Antoin Sevruguin. Acestea prezintă tipuri umane, peisaje și arhitectura din Iran de la sfârșitul secolului al XIX lea și începutul secolului al XX lea, în perioada dinastiei Qajar. Pe coperta albumului, confecționat din imitație de piele roșie, apare textul „Teheran” realizat cu tuș auriu, prin presare, încadrat într-un paspartu cu modele persane, realizat tot prin presare. Pe verso, însemnare manuscrisă, în limba germană, parțial descifrabilă: „Nr. 8. / …”; ștampilă: Muzeul „Brukenthal” Sibiu / Nr. ….; număr de inventar MCPR 2271.

Maica Domnului Îndurerată este pictată în proporție obișnuită la această tematică iconografică, ocupând două treimi din suprafața icoanei. Poartă un maforion negru-albastru regal, căptușit cu interiorul albastru regal și bleu-ciel și sacos roșu vermillon, rulat pe gât. Maforiomul are bordura dantelată, cu colțișori din foiță aurie și este împodobit cu cele trei stele aurii, semnele Fecioriei și vârstele Maicii Domnului. În registrul inferior stânga, este redat Mântuitorul Iisus Hristos răstignit pe cruce, simbolizând jertfa, patima, durerea, tristețea Maicii Fiului Lui Dumnezeu. Maica Domnului are mâinile împreunate în gestul de rugăciune. În registrul superior sunt Dumnezeu-Tatăl Binecuvântând și arătând înspre Maica Domnului și un înger serafim cu aripile adunate în semnul rugăciunii, stând pe mandorle de nouri rotunzi albi-albaștri. Fondul icoanei este văzduhul verde văratic, bogat în Duhul Sfânt, împodobit cu elemente decorative astrale stilizate - steluțe albe și roșii. Cromatica este armonioasă: negru, roșu vermillon, cărămiziu-orange, albastru-regal și bleu-ciel, galben-chihlimbar, ocru, verde văratic, gri, bej, brun, auriu, alb. Inscripția din româno-chirilică este tradusă IC XC MP Iisus Hristos Maica Domnului. Icoana este din Țara Oltului.

Vas ceramic sferoidal, bombat în partea mediană cu gât larg și scurt, gura având marginile răsfrânte spre exterior, prezintă două toarte simetric laterale, ce leagă gura cu partea de diametru maxim a vasului. Ornamentații în partea superioară a ulciroului ilustrând motivul dintelui de lup, specific centrului ceramic Săcel, dispus în alternanță pe ambele părți a unei linii continue incizate dispuse circular, încadrată de două dungi negre, pe ambele fiind suprapusă câte o linie ondulată. Peste registrul decorativ principal se suprapun ușoare incizii ce urmează linia decorației centrale. Cromatică: cărămiziu; negru.

Instrument geometric realizat din lemn de fag și elemente metalice (cuie), fixate cu ajutorul unui șurub cu piuliță. Compasul este compus din două brațe circulare în secțiune, conice spre vârf. Vârfurile sunt prevăzute cu câte un cui metalic, întărite suplimentar cu câte o bucșe metalică. În partea superioară, cele două brațe sunt fixate cu șurub, șaibă patrulateră și piuliță pentru mobilitate și poziționare variabilă. Tot în extremitatea superioară, brațele compasului sunt mai groase și strunjite, permițând astfel îmbinarea. Compasul era folosit în atelierele de dulgherie pentru prelucrarea lemnului. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: culoarea naturală a lemnului.