Cutie de formă paralelipipedică formată din scândură. Lada are patru laturi fiecare realizate din scânduri așezate una peste alta pe cant. Laturile sunt îmbinate una peste alta, fixate cu lați și bătută în cuie. Pe lateralele înguste lații sunt așezați pe orizontal, iar pe lateralele lungi sunt așezați pe vertical, extremitățile de la bază având și rol de picioare. Baza este formată din două scânduri prinse între laterale. Prezintă urme de uzură funcțională. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Recipient sferoidal cu gâtul îngust și gura rotundă. Prezintă o toartă cu ”țâță” ce pornește de la baza gâtului și se unește cu corpul vasului deasupra diametrului maxim. Decor în registre, dispuse în jumătarea superioară, cu motive geometrice (liniare, curbilinii, brâuri) și fitomorfe (flori și frunze). Cromatică: alb; mov; verde; fond: maro-verzui.

Sfântul Mare Ierarh Nicolae, făcător de minuni, este îmbrăcat în veșminte liturgice, de ierarh, sacos roșu-vermillon, cu interiorul albastru ceruleum, cu epitrahil-patrafir verde cu patru cruci negre și cu elemente decorative punctiflorale albe. Sfântul Nicolae are în mâna stângă Sfânta Evanghelie închisă și cu mâna dreaptă Binecuvântează. Este unul dintre cei mai populari și iubiți sfinți, ocrotitor al caselor, familiilor și copiilor. Are barbă sură, mithră arhierească roșie și aureolă. Fondul este albastru ultramarin-bleumarin. Tronul arhieresc este bogat ornamentat cu elemente decorative geometrizante de arhitectură roșii vermillon și verzi kaki și olive. În registrul superior, întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar geometrizant kaki-alb. În registrul inferior, este o pardoseală în caroiaj roz-alb. Cromatica este armonioasă și vie: roșu vermillon, roz, albastru cobalt și ultramarin bleumarin, verde brad, kaki, olive, galben-ocru, negru, alb. Icoana este de Țara Făgărașului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Nicolae.

Icoana reprezintă Învierea Domnului Iisus Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos, ieșind din mormânt, Înviind, cu Crucea în mâna stângă, zdrobește ușile iadului, cu mâna dreapta arătând și Binecuvântând. Mântuitorul este înfășurat cu o mantie gri-cenușie în mijlocul coapselor și a mijlocului, fiind o îmbrăcăminte și a pătimirii. Este într-o mandorlă de nouri albi, sugerându-se, astfel, deschiderea Cerurilor, având Lumina Învierii în spate asemenea unui nimb de Har. În stânga și în dreapta cei doi ostași adormiți sunt aruncați la marginea mormântului. Icoana de Nicula are o cromatică vie: galben-solar, roșu vermillon, alb, albastru bleu-ciel, negru, gri cenușiu. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel senin și întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de 7 ruje - trandafiri roșii. Inscripția în româno-chirilică se traduce Învierea Lui IC XC.

Piesă monoxilă de mici dimensiuni, din lemn de salcie, realizată prin cioplire și scobire. Lingura este prevăzută cu un căuc oviform, din care se prelungește coada. La capătul superior, colțurile cozii au fost tăiate. Obiectul prezintă decor geometrizant realizat prin incizare: două linii orizontale drepte, dispuse paralele la mijlocul lungimii cozii. Lingura avea un rol divers în bucătărie, fiind folosită însă în mod special pentru servirea mâncării. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.